Romania. Un abuz.

Durerea. Singura cale spre adevar.

Incep sa treaca vanataile de dupa bataia aplicata de olandezi. Semnele raman. Pentru a depista eventuale leziuni interne, o sa fie nevoie de un examen la o clinica particulara din strainatate. Avem nevoie de un doctor. De un doctor care sa stie sa puna un diagnostic corect. Ne-am saturat de pastile care ne pot alina durerea dar in acelasi timp, ne pot ucide. Am visat si ne-am trezit. Am facut multe prostii dar pe toate le-am platit. Ne-am speriat si ne-am pitit. Ne-am luat jucariile si ne-am intors acasa.

Nu ne-am schimbat si asta se va vedea pe viitor. Avem pietre la rinichi si avem nevoie urgenta de operatie. E nevoie de un chirurg care sa taie in carne vie. E nevoie de oameni care in loc de inima sa aiba bombe cu ceas. Nu ajunge sa vrei, dar merita sa suferi. Atunci cand suferi trebuie sa iti urlii cat poti de tare durerea, neputinta sau speranta. Poate cineva se va ridica si iti va intinde o mana de ajutor.  „Niciodata nu-i tarziu”, asta ne spunem de ani si ani. Poate ca niciodata este prea tarziu. Am imbatranit inainte de timp. Suntem prea tineri ca sa mai avem timp. E momentul ca fiecare dintre noi sa se uite in oglinda. Chiar si cu riscul de a se sparge.