Medalia de azi, tinicheaua de maine
Fotbalul asta este un fel de codru. Verzi si uscate. De cand ne stim, nu conteaza. Arma noastra este atacul in aparare. De multe ori lipsurile se vad prea clar pentru a mai fi observate. Inca putin si se deschide piata. Mergem la cules, dar suntem cam putini. Nu trebuie sa spunem da sau nu. Am facut pasi care ne-au adus aici si vom face altii care ne vor duce pana acolo unde am mai fost. Ca un arc de cerc tras de o persoana aflata intr-o stare avansata de oboseala.
Nu avem cu cine, dar nu facem rabat de la efort, pentru ca avem cu ce. Nu poti sa minti si sa te astepti sa fi mintit. El nu minte niciodata. Cateodata ne mai ascunde adevarul, dar nu o face intentionat. E ca atunci cand incerci sa deconectezi de la aparate un bolnav care nu mai are nici o sansa. Il deconectezi si constati cu stupoate ca el traieste. Inima nu bate dar el se misca. Organele sunt slabite dar el continua sa spere. E ca atunci cand o caprioara se afla in bataia pustii. Foc! Vedem animalul ranit si alergam spre prada. Ajungem la locul cu pricina si nu mai gasim nimic.
Spectacolul sta sa inceapa. Succes baieti!!!
C.R.E.A.M.
“In Romania exista 22 de milioane de selectioneri, dar Piturca este cel mai bun.”. Adevarul este ca la fotbal si la politica, ne pricepem toti. Teoria spune ca cei mai buni jucatori sunt cei care nu intra in teren sau nu prind nici macar lotul. Despre antrenor se spune intotdeauna ca are anumite interese, care nu tin neaparat de domeniul sportiv. S-a ajuns sa se vorbeasca si despre selectioner, ca face selectia “pe pile”. Urat. Se stie intotdeauna ca cel mai simplu fotbal este cel practicat in tribune, la terase, sau in fotoliul din sufragerie. Ne dezvoltam intr-un mediu vitreg si avem pretentia sa scoatem capul in lume si sa nu ne facem de ras cand deschidem gura sau cand dam cu piciorul in minge. S-a spus ca : “si calul alearga dar nu da lapte”. Vitejii de dupa razboi cum ar zice “stelista_yo”… . Corect. Ca avem parte de un selectioner egoist? Corect. Dar este decizia celor din FRF daca se va continua cu Piturca sau nu. In aceste zile, copilul cu barba sta pe coji de nuci si isi asteapta pedeapsa. Doar ca la noi, pedepsele sunt date de judecatori corupti. Iar acest caz nu face exceptie.
Este nevoie de sange proaspat la nationala. Avem 2 jucatori care pot face fata cu brio la o competitie majora: Adrian Mutu si Bogdan Lobont. Avem si 2 jucatori care compenseaza prin daruire : Mirel Radoi si Dorin Goian. Restul? Bunicei spre mediocrii. Marea majoritate ajunsi aici dupa principiul care l-a propulsat si pe Cristi Chivu in echipa fazei grupelor la Euro 2008 in viziunea celor de la Eurosport : ” Cel mai bun dintre cei slabi”.
Pana cand cei ce cresc generatii nu se vor vindeca de virusul C.R.E.A.M. , noi vom continua sa ii admiram pe turci, croati, sau rusi. …
Greu de ucis vs Victima neasteptata
Germania – Portugalia.
Nu stiu cum se face ca noi suporterii nu ii inghitim pe nemti. Pentru ca ei nu joaca fotbal. Ei nu joaca fotbalul copilariei noastre. Fotbalul din spatele blocului sau arta de dragul artei. Sunt ca niste asasini tacuti, platiti sa se faca placuti. Vin, lovesc si pleaca. Germania a trebuit sa lupte pana in ultima etapa din faza grupelor pentru a se califica si asta se poate sa fi fost un avantaj. Fiind tot timpul conectati la importanta meciurilor.
Portugalia in schimb s-a calificat in stil de mare echipa din faza grupelor. Au jucat la spectacol, desi fotbalul in ziua de azi devine tot mai cinic. Au murit frumos cu respectul fanilor cantat la priveghi. Nimeni nu se astepta la acest deznodamant. Doar la echipele mari, un meci seamana cu altul. Iar Portugalia este o echipa mare, dar boema. Meciurile seamana, insa rezultatele difera. Jucatorii pleaca in vacanta mult prea repede. Suporterii ar mai fi stat si ei pe la acest turneu final. Aveau de razbunat o finala pierduta in fata altei echipe pragmatice la vremea aceea : Grecia. Antrenata si atunci si acum, de un neamt. Ce ironie.
Germania isi continua drumul catre finala. Fanii portughezi probabil ca striga si acum : Hai Portugalia! …. inapoi acasa.
Drumul spre Liga (II)
Totul a plecat de la linkul de mai sus si suna cam asa:
Ca sa fim mult mai clari.
1.) Steaua va iesii campiona pentru ca la ora asta depinde doar de rezultatele ei si mai are si o acoperire de un X intr-un meci sa zicem cu Dinamo care nu suporta sa zicem, suspiciuni
2). Steaua insa nu va beneficia de privilegiul urnei a2a pentru ca sunt de indeplinit 3 din 3 optiuni ceea ce sa recunoastem este foarte greu.
Ajungand in urna a3a Steaua va avea maxim sanse de primavara Cupei Uefa prin Liga Campionilor si aici ma refer la consistenta lotului actual al Stelei care are promisiuni ca va fi intarit.
Pentru mai multe detalii avem aici :
http://blog.mysport.ro/doctorul/2008/04/14/drumul-spre-liga/
Nici vorba de primavara europeana in UCL. Pentru ca mai e mult pana departe incolo…
Ajungem la CFR care teoretic va ajunge in UCL in urna a patra si va avea practic sansa unui condamnat la moarte… aceea a ultimei dorinte 🙂
Nu vreau sa supar pe clujeni pe care de altfel ii respect dar asta este adevarul adevarat. CFR se gandeste de prea mult timp la Steaua si a uitat sa se mai gandeasca si la ea.
Dupa cum bine a simtit si Steaua pe pielea ei, Europa si exclusiv UCL nu te iarta si nu asteapta sa cresti. Esti bun ramai, nu esti bun, ai picat! Ne vedem data viitoare… Ca la scoala 
Lumea muta
Primul meu articol scris pe ziua de astazi a plecat dupa ce am citit articolul lui CheFeRe, http://blog.mysport.ro/chefere/2008/04/11/cu-ochii-larg-inchisi/ nu am sa laud acum articolul acestuia pentru ca nu sunt genul care sa ridice statui. Al doilea articol a plecat de la emisiunea Oanei Cuzino si tin sa ii multumesc. Al treilea va pleca de la ceea ce a scris Stelista_yo http://blog.mysport.ro/stelista_yo/2008/04/12/il-fenomeno/ si se va intitula “Lumea muta”.
Istoricii sa-si noteze:
Adrian Mutu este un fotbalist de calitate asta este singurul lucru cert. Experienta Chelsea pare ca l-a metamorfozat iar “Ingerul negru” a devenit in timp “Ingerul Violet”, rosu, galben, sau albastru sau toate trei. Mutu s-a drogat, ok, a recunoscut-o si o stie toata lumea, daca a platit destul? Oare trebuia sa plateasca cuiva ceva? Trebuia sa plateasca in primul rand lui si in al doilea rand NIMANUI. Asta ca e dator lui Chelsea ca e dator romanilor, pot fi doar subiecte la o cafea sa zicem.
Asupra lui plana desi putini au curajul sa o recunoasca public, eticheta de dependent de droguri. S-au scris si s-au vorbit atatea cuvinte despre Mutu incat cred ca pana se va retrage o sa ramanem muti din lipsa de inspiratie. Ceea ce nu ar fi tocmai rau, sa recunoastem. Acum am ajuns noi si nu numai sa fim Mutu dependenti si iata ca el nu ne cearta, El ne intelege. De ce face chestia asta? Poate si pentru ca a avut puterea sa fie surd la toate rautatiile care s-au scris despre el si a realizat ca un drum fara obstacole duce de cele mai multe ori nicaieri.
Si a inceput sa faca jaloane printre prieteni, sa realizeze care sunt aia buni si care aia rai asa cum astazi face jaloane printre adversari. A mers mai departe, poate mai cuminte sau nu dar cu siguranta mai matur, pana in momentul de fata unde multi considera ca a ajuns la apogeul carierei, unde a inceput sa se vorbeasca de Real Madrid ( nu cred sa fie real), sau sa se compare fotbalistul Mutu cu geniul Dobrin. Sigur este o onoare dar este prea mult.
Cu tot respectul dar sa il compari pe Mutu cu Dobrin este o blasfemie. El este Adrian Mutu si atat.
Eternitatea fotbalului
Stati linistiti nu ne-am intors in timp sau daca am facut-o atunci cu siguranta ca am nimerit in viitor. 10 aprilie 2008 era noastra, o noua reprezentatie de gala in ceea ce poate fi numita de acum Cupa Campionilor Angliei.
Ce alta arena mai potrivita pentru un adevarat spectacol decat un teatru si nu orice teatru, Teatul Viselor din Manchester a fost aseara gazda unui meci cum numai in Anglia ne este dat sa vedem. Toreadorii lui Sir Alex au pornit ca din tun decisi sa inchida repede meciul dupa ce in tur adminisctrase un 2-0 ucigator in Cetatea Eterna. S-a opus Doni in cateva randuri asta in timp ce noi continuam sa ne intrebam cum de la brazilieni pana si portarii au valoare.
De partea cealalta ostasii lui Spaletti pareau conectati la meci si concentrati de parca in tur ar fi fost 0-0, pentru ca nu-i asa in Italia o calificare se poate decide si in munutul 90+. Au incercat sa muste prin incisivul Vucinic sa impinga jocul prin metronomul De Rossi sa deschida pe benzi si sa astepte. Dupa cum se stie italienii au nevoie de o ocazie pentru a marca doua goluri iar aceasta a venit dar aceelasi De Rossi il imita pe Beckham si „transforma”. Daca se puncta ca in rugby Roma avea 3-0 si era in semifinale, dar aici jucam fotbal si in loc sa marcheze, Roma arata de parca a mai primit un gol.
Vine pauza, Probabil singurul moment in care Liga Campionilor are rabdare.
De la cabine se intorc aceeleasi echipe. Roma mai avea 15 minute sa declanseze infernul promis iar Manchester 45 minute sa ucida meciul. Ambele echipe par in lupta cu timpul si in lupta cu conditia. Roma pare ca nu poate United parca n-ar vrea. Vine minutul 68 cand piticul Tevez fructifica excelenta centrare a lui Hargreaves cu o lovitura de cap de la nivelul gazonului. S-a terminat.
Italienii se gandesc la campionat englezii la finala. Reintra si Gary Neville pentru placerea spectatorilor, pentru spectacol si ovatii, ca de aia iubim noi Anglia : pentru lupta, pentru spirit si pentru fair-play. Singurul loc unde fotbalul nu a cazut in capcana timpului. Daca nici Mourinho nu a reusit sa taie din iubirea englezilor pentru spectacol atunci nimeni nu va reusi vreodata.
In Anglia fotbalul este etern. Ei l-au inventat, tot ei il reinventeaza. Nebunie arsa in arta pura.
Thriller
Aseara pe Anfield Road a fost un meci pe care cuvintele sunt prea sarace pentru a il descrie. O regie care l-ar face invidios pana si pe marele Spilberg. Arsenal trebuia sa inscrie iar Liverpool nu putea sa nu inscrie.
Nimeni nu mai putea sa isi surprinda adversarul dupa ce cele 2 formatii se aflau in fata celui de al 3 lea meci in sase zile. Asa ca s-a dat drumul la spectacol inca din primele minute in care parca nu mai conta cine castiga. Prima a punctat Arsenal Hleb gasindu-l pe Diaby in minutul 13 cu o pasa desprinsa din manual iar fundasul nu il iarta pe Reina. 0-1 Arsenal in semifinale.
Benitez nu schimba si ramane tot cu cele 2 turnuri Torres si Crouch in atac, Arsenal are mingea si avantaj pe tabela, Liverpool are de partea ei tribuna si experienta unor astfel de momente. Pentru ei meciul abia acum incepe. Mascherano si Xabi Alonso strang in centru iar Kuyt si Gerrard schimba benzile. Arsenal continua fotbalul spectacol la firul ierbii, suporterii canta pentru ca pe Anfield nu conteaza niciodata cat e scorul.
Pentru The Reds un corner este ca si un 11m, asa a fost si in minutul 30 cand Hypia si-a amintit ca a fost capitanul lui Liverpool si marcheaza cu o superba lovitura de cap profitand de o greseala a lui Senderos, aducandu-si echipa inapoi in meci. Kuyt aduce aminte de Sergi de la Barcelona (pentru cine mai tine minte) si nu da semne ca ar avea plamani. Torres evita accidentarea unui adversar aratand ca in Anglia pana si contrele pe tibie pot avea un rafinament aparte. Pauza.
Incepe cea de a2a repriza cu aceleasi partituri si in aceeasi nota, Arsenal cauta golul doi care sa o duca in semifinale, Liverpool cauta contra care sa anestezieze meciul, anumite echipe nu pot fi anesteziate iar Arsenal face parte din acea clasa. Adebayor este la un pas de fericire dar cei ce puncteaza sunt cormoranii, cand ciclonul „El Nino” Torres il intoarce pe acelasi Senderos si catapulteaza mingea in vinclul portii aparate de Almunia. 2-1 Liverpool in semifinale.
Strategul Benitez inchide jocul transformand tactic echipa in 4-2-3-1 prin scoaterea lui Crouch si introducerea olandezului Babel.
Nu este insa de acord cu asta Walcott. Pustiul minune al lui Arsenal insira orice adversar aparut in cale lasandu-i lui Adebayor de indeplinit o simpla formalitate. 2-2 Arsenal in semifinale.
Nu trec 60 secunde si OK-ul lui Arsenal pentru semifinale se transforma in KO. Victima Babel, acuzat Eboue, Judecator arbitrul, verdict 11 m. In rolul de ucigas, ingerul Gerrard. 3-2 Liverpool zboara catre semifinale. De la agonie la extaz dincolo la Arsenal de la extaz la agonie.
Babel isi face cadou un gol dovedind inca o data daca mai era nevoie inspiratia lui Benitez.
Fotbalul este spectacol nu strategie ar spune unii, altii ar spune exact invers, de fapt aseara am asistat la un amalgam intre cele doua ipoteze. Am fi ipocriti daca am spune ca nu ne-a placut.
Iar daca vreodata vom fi suparati pe fotbal propun sa ne mai uitam o data si inca o data la acest meci. O sa ne treaca supararea …
Lectia
Doar Ronaldo stie ce gandeste in momentele astea in care viitorul carierei lui este pus sub semnul intrebarii. Sigur ca au mai fost cazuri de jucatori accidentati care au revenit dar el pare acel tip iesit din tipar. Jucatorul care revine din situatii imposibile pentru a renaste din propria cenusa.
Golgheterul all time al Cupei Mondiale a indurat multe, accidentari, acuzatii cum ca ar inscrie mai mult inafara terenului decat in teren, eticheta de grasut. Cu toate astea Ronaldo si-a facut treaba cum a stiut el mai bine. Si atunci? Cu ce a gresit omul asta de trebuie sa traiasca un asemenea calvar? Va mai juca fotbal sau nu? Va redevenii acel golgheter innascut? Sau a apus vremea lui pe terenul de fotbal?
Iata intrebari la care doar timpul ne poate oferii raspunsuri nu neaparat noua dar mai ales lui….
Ronaldo ne preda in aceste momente lectia „Cum sa nu renunti niciodata…”.
Propun sa luam notite, pentru ca avem de la cine invata…
Doctorul 
2 comments