De ce am avea nevoie de Semedo?

Sunt unele lucruri care mie imi scapa. Pe altele nu reusesc sa le inteleg. Din a doua categorie face parte si intrebarea “De ce am avea nevoie de Semedo?”. Cred ca mi-am pus intrebarea asta de zeci de ori si primesc acelasi rezultat : nimic. Semedo costa o caruta de bani pentru un jucator care nu a rupt gura targului nici la CFR Cluj. A castigat publicul clujean de partea sa, a inscris in poarta lui Dinamo, a alergat haotic si dezordonat in banda terenului.

Haideti sa privim putin lucrurile la rece. Se creaza in banda dreapta o concurenta acerba lui Nicolita. Acolo mai exista si Szekely pe care de asemenea ai dat niste bani frumosi si care pe deasupra are avantajul ca atat cat a jucat, a adunat in 90% din cazuri, numai plusuri. Se achizitioneaza un jucator care in ultimul timp mai mult a stat. Il credeti capabil la vreo revenire miraculoasa? Sau este tipul de jucator caruia ii ajunge talentul pentru a intra in teren si a da randament? Ne lasam purati de val si credem ca daca vom avea in teren doar jucatori cu, capacitati ofensive, atunci noi vom castiga totul pe banda rulanta si nimeni nu ne va mai sta in cale.

Vine Ogararu. Un fundas dreapta de certa valoare si un fundas caruia ii place sa urce in atac. De asemenea un fundas care neglijeaza datorita acestui aspect, sarcinile defensive. Avem nevoie de un fundas stanga. Acum. Avem nevoie de un fundas stanga pentru ca Petre Marin nu mai poate duce in aceelasi meci si sarcinile defensive si cele ofensive. Nu este vorba de valoare. Este vorba exclusiv de varsta jucatorului. Ne asteapta un ritm de meciuri foarte ridicat si vom avea probleme. Pana revine Emeghara la forma care l-a recomandat la Steaua, mai este extrem de mult timp. E drept ca revine Golansky peste aproximativ o luna, dar el nu poate juca fundas stanga din acelasi motiv din care Nicolita nu poate juca mijlocas stanga/fundas stanga.

Poate ca prin aducerea lui Semedo se incearca retrimiterea lui Nicolita in banda stanga, locul acestuia in banda dreapta urmand a fi luat de portughez. Aceasta miscare ar fi facuta, doar daca ne gandim ca prin capacitatea sa de efort Banel poate prelua si din sarcinile batranului Jair. Dar in banda stanga Banel strange de un an de zile numai injuraturi si urari de bine. Pun pariu ca are frigiderul plin cu carne. De Toja in banda stanga nu poate fi vorba decat in meciurile europene sau in derbyuri, unde Lacatus va alege calea sigurantei, cu perechea Ov.Petre-Lovin. In celelalte meciuri Toja isi va lua locul sau in centrul liniei de trei mijlocasi ofensivi.

Unde si cand va juca Semedo? De ce s-au platit atatia bani pe un jucator care vine ca varianta de rezerva? De ce i s-a propus acestui jucator un salariu astronomic, daca nu are loc in prima echipa? Cat timp va mai fi considerat “crud” Razvan Ochirosii? De ce a mai fost adus Andrei Ionescu? Cum ramane cu Bogdan Stancu? Un alt jucator care putea sa apara la finalizare din partea dreapta.

Intrebari ar mai fi. Dar nu se gaseste nimeni sa raspunda la ele.

Sosirea in Liga – Sa vedem partea plina a paharului

Specialistii spun ca Steaua a avut ghinion la tragerea la sorti de astazi. O parte din ei aveau aceasi placa in momentul in care Galatasaray ne-a iesit in drumul spre Liga. Steaua a avut si sansa in dubla asta. Unii ar spune ca sansa s-a intors ca un bumerang astazi. Olympique Lyon nu mai e ce era odata. Hai sa fim seriosi. Ei par la fel de fiecare data. Acum doi ani am facut un egal la ei, dar meciul s-a disputat intr-un moment in care francezii nu mai aveam nici o presiune a rezultatului. Favorita certa a grupei. Ca a tremurat anul acesta in obtinerea titlului in Franta. In afara de Lyon voi mai cunoasteti alta echipa extrem de solida din campionatul francez?

Nemtii de la Bayern Munchen nu sunt nici accesibili dar nici nu avem de ce sa ne speriem. Fotbalul german nu mai sperie de mult pe nimeni. Sa nu uitam ca rusii de la Zenit i-au spulberat practic pe bavarezi in semifinalele Cupei Uefa de anul acesta. Stiu ca nemtii lupta pana in ultima secunda, dar putem incheia meciurile astea inaintea ultimei secunde.Pe mine nu ma sperie absolut deloc echipa asta. Merita respect, dar merita batuta. Pentru ca se poate.

Ultima urna valorica, ne-a scos-o in cale pe Fiorentina. Echipa lui Adrian Mutu. O echipa care anul asta s-a dus anul trecut pana in semifinalele Cupei Uefa dar si noi am fost acolo in 2006. Scoala italiana este mereu periculoasa dar Fiorentina nu e AC Milan. Este o echipa solida, dar cu lipsuri. Anul trecut a fost eliminata din semifinalele Cupei Uefa de Rangers. Ce e drept, scotienii au avut si sansa. Noi de ce nu am avea?

Aduceti-va aminte de minutul 4 al meciului de aseara. Daca nu aveam sansa, poate ca acum asteptam ziua de maine. Tot pentru o tragere la sorti. Va fi greu, dar daca vom obtine ceea ce cu totii ne dorim, va fi cu atat mai frumos. Multa bafta baieti! Bafta si celor de la CFR Cluj!

Sosirea in Liga – Sa inceapa petrecerea!

Steaua s-a calificat pentru a treia oara consecutiv in grupele UCL. Am vazut o echipa Steaua care a alergat pana la sacrificiu si o campioana a Turciei, oprita departe de poarta lui Zapata. Sangele lui Goian si precizia de lunetist a lui Radoi. Acelasi om bionic, Banel Nicolita. Sacrificiul unui Petre Marin care refuza sa isi arate varsta si joaca de parca ar avea 20 ani. Sudoarea unui Mihaita Nesu. Omul cu doi, trei, cinci plamani.  Am vazut ca sud-americanii stiu sa se si sacrifice pentru echipa. Am vazut greseli de arbitraj. Am vazut offside la golul lui Banel Nicolita dar tusierul a fost prea obosit ca sa mai ridice fanionul. Sper ca fiecare dintre noi a inteles si de ce Lovin merita sa fie titular langa Ovidiu Petre.

Multumim Marius, Massimo, Walter,Oli, Oleg. Multumim CFR ca a luat un titlu care l-a facut pe Gigi sa bage adanc mana in buzunar. Multumim MM pentru toate rezultatele avute la aceasta echipa.  Multumim ca ai ramas stelist. Multumim Nicule pentru ca fara tine Liga ar fi fost si astazi un vis frumos. Multumim Adrian Ilie. Multumim Neaga. Nu in ultimul rand ii multumim lui Vali Badea. Multumim Plesan, pentru ca ai avut grija sa verifici daca mingea e umflata. Multumim Hagi. Multumim turcilor ca au dat atatia bani pe Lincon si ca l-au pus pe Skibbe antrenor.

Nu va vom uita niciodata, pentru ca tot ce tine de Steaua nu poate fi uitat. Memoria este volativa, insa sufletul va ramane intotdeauna ros-albastru. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.

Este ziua in care totul se uita. Sa ne bucuram impreuna. Maine o luam de la capat.

Ne vedem in Liga!

Drumul spre Liga – Suntem pregatiti de sarbatoare?

Ghencea fierbe. Suporterii turci au venit la Bucuresti plini de entuziasm. Intalnim o echipa care a recuperat mult de la data primei manse. Trebuie sa ii obosim pe turci, sa ii enervam si sa ii obligam sa greseasca. Ei vor incerca sa vina in pressing si ii putem prinde sus. Putem juca pe viteza. Avem nevoie de un Arthuro care sa tina mingea si de un Stancu cat mai proaspat. Este nevoie ca Dayro sa alerge asa cum a facut-o la Istanbul. Pericolul poarta numele lui Nonda, Arda Turan sau Ayhan. E nevoie de Radoi la mijloc. In aparare ne descurcam si cu perechea Goian-Ghionea. Este nevoie de un dublaj care sa ne perpita sa avem mingea, sa o pasam pana la disperare pentru a ii face pe turci sa vina peste noi. Nu sunt o echipa de speriat sau o echipa in stare sa te sufoce. Au un joc colectiv bun, dar nu il pot face daca nu au mingea. Atunci cand o vor avea, n-ar fi rau ca pe teren sa apara o a doua minge . Este nevoie ca tribunele sa nu fluiere fiecare greseala a baietilor. Asta trebuie sa invatam din “Magia Giulestiului”. Trebuie sa fim o echipa scurta pentru a recupera mingea repede si sa punem mingea jos. Nu trebuie sa ii calcam pe cap pe turci. Trebuie insa sa avem inteligenta de a ii scoate din jocul lor, de a ii aduce la nivelul de acum doua saptamani. Daca ne vom apara, vom pierde. Daca vom ataca, vom pierde frumos. Cert este ca nu trebuie sa pierdem.

Sa lasam spectacolul in sarcina tribunelor si sa fim cinici in teren. Sa castigam mijlocul terenului si sa jucam peste/printre fundasii lor centrali. Sa dislocam in permanenta axul lor central, pentru ca Galata nu are un inchizator capabil sa acopere toata latimea terenului. Nu ca noi am avea.

Sa jucam cu cap si sa lasam picioarele sa alerge.

Trebuie sa ne calificam si putem sa ne calificam!

Magia Giulestiului

Fathi Taher si George Copos au inteles ca rotile Rapidului se invarteau in gol. Au inteles ca jucatorii straini sunt calea de urmat in campionatul romanesc. De moment sau nu, ei reprezinta solutia. Ce va fi in viitor nici macar nu conteaza. Nu conteaza cati juniori vor fi capabili sa faca saltul la prima echipa. Nu acum.

Pentru a avea un viitor este absolut obligatoriu sa incerci sa iti construiesti un prezent. CFR Cluj a fost echipa care a aratat ca se pot obtine rezultate si cu jucatori straini. Ce a urmat, nu arata rau deloc.

Ce joaca Rapidul este de-a dreptul incantator. Jose Peseiro pare capabil sa atraga asupra lui toata presiunea, protejandu-si astfel jucatorii. Taher este si el un grafic cand vine vorba de bani si pare a avea ceea ce conducatorilor de la Steaua si de la Dinamo le lipseste cu desavarsire : RABDARE. Stiu ca Rapidul are probleme in defensiva. Probleme mari de tot. Au fundasi centrali extrem de imobili, ceea ce in Europa va conta. Au tendinta de a ataca in continuu si asta poate lasa spatii pentru adversari. Dar Rapidul stie sa fie si o echipa scurta, o echipa europeana asa cum a fost aseara pe Giulesti. O echipa care nu s-a pierdut la 0-1 si un antrenor care a stiut sa scoata din teren “mana moarta”, pe numele ei Spadacio. Un antrenor care inspira, expira si transpira fotbal. O galerie care aseara m-a facut sa strig din fata televizorului: “Rapid. Rapid. Haide hai Rapid Giulesti / Rapid. Rapid. Lupta daca ne iubesti”. De fiecare data cand adevarata galerie a Rapidului canta, mie mi se ridica parul pe mana.

Rapidul poate castiga sau poate pierde frumos, dar in prestatia jucatorilor se vede bucuria fotbalui. Magia Giulestiului!

Multumesc Rapid! Multumesc Jose! Sper ca cei de la Steaua sa invete ceva de la voi.

Un stelist,

Viorel Patriciu

Andrei Ionescu – Noua stea cazatoare a Stelei

Steaua a mai facut un transfer. Andrei Ionescu. Supranumit si “Noul Balaci” de catre necunoscatori. Jucatorul care declara acum cateva luni ca in Romania nu va juca decat la Universitatea Craiova, a ales sa joace la Steaua, pentru ca la U Craiova nu ma juca demult. Alt jucator care vine la echipa din Ghencea cu ochii inchisi. Care nu a putut refuza Steaua. Marea speranta uitata prin parcuri. Jucator venit de la o echipa care castiga la Paste si la Craciun. Mirajul Ligii Campionilor atrage jucatorii, dar sa nu uitam ca atat Claudiu Ionescu cat si Robert Neagoe isi doreau sa evolueze in UCL si au sfarsit prin a fi imprumutati.

Pretul de 500.000 Euro pentru 50% din drepturile federative asupra jucatorului, pare bun. Va imaginati ca vreodata Andrei Ionescu va pleca pe cinci sau zece milioane euro? Nu. Va imaginati ca va exploda din prima? Va imaginati ca un jucator care s-a antrenat prin parcuri, poate sa recupereze decalajul dintre Liga Campionilor si antrenamentul prin vegetatia olandeza?

”U Craiova si Steaua au conduceri destepte”, cum ar zice Mitica Dragomir. Adrian Mititelu pe post de profesor, Gigi Becali pe post de Bula.

„Diamantele” din noroi…

Cumparam diamanate false de prin noroaiele altora in loc sa le cautam noi insine prin noroiul nostru.Avem destul.

August. Luna  bagajelor. Facute si plimbate prin aeroporturi. Aeroporturi unde oamenii vin si pleaca. O viata in tranzit. Profesionism dar pana la urma interes financiar. Totul pentru o viata mai buna, asa cum fiecare isi doreste. Sa nu fim ipocriti si sa recunoastem ca si noi am face la fel. Lucram pentru un salariu, pe care ajungem in proportie de cel putin 60% sa il cheltuim pe mancare si diferite cheltuieli care sa ne acopere necesarul zilnic sau lunar.

Avem de a face cu o invazie de portughezi, care vin la noi pentru ca acolo in liga a2a portugheza se castiga undeva la 1000-1500 Euro. Cam cat castiga un roman, sef de santier in Italia sau Spania. Atunci cand aici ajung si la 12.000-14.000 pe luna, ei vin asa cum era Radoi dispus sa mearga la Inter : SI PE JOS.

Nu avem un campionat asa de puternic pe cat este laudat dar finantatorii au inceput sa arunce in joc sume atractive pentru straini de mana a doua sau a treia, care resusesc cat de cat sa mai lumineze mocirla asta in care ne scaldam. Este infinit mai greu sa ne cresten juniorii si sa incercam sa ii initiem. Este imposibil. daca ne gandim la conditiile pe care ei le intalnesc atunci cand se apuca de fotbal. Cati dintre ei continua, dar mai ales cati dintre ei reusesc sa schimbe eticheta de SPERANTA cu cea de CERTITUDINE? Prea putini, daca stam sa ne gandim la cifrele alarmante care ne anunta ca in curand vom avea probleme in ceea ce priveste selectia la echipa nationala. Prea multe scandaluri si divergente duc la disparitia acestor centre si totodata a copiilor talentati.

In schimb, noi exportam tot ce avem mai bun pentru comioane care se duc in Cipru sau Insulele Virgine.

Pleaca o rezerva, Mihaita Nesu, pe 1.5 milioane euro. Este readus acasa inprumut pe un an Gabriel Tamas pentru aceeasi suma. Tamas este insa o rezerva cu miros de Franta si parca  ementalerul e mai bun decat cascavalul clasic. Fie el si de oaie. Ceea ce numim miscare, e doar o lunga odihna in aceelasi loc. Ne intoarcem de unde am venit iar jucatorii se vor intoarce de unde au plecat. Aeroporturile isi fac treaba iar noi alergam prin viata precum Semedo,Didi, Dayro, Arthuro … o fac pe teren.

Ultima cursa : Dus 31 August. Intors 31 August. Noroc ca avioanele circula repede iar banii la fel.

Atentie ca avioanele mai si cad, iar uneori nu apuca sa decoleze.

Adrian Mutu – Pata care ramane…

Toata lumea este alaturi de  Adrian Mutu si  il apara in urma deciziei FIFA, care a decis ca jucatorul roman, legitimat in prezent la Fiorentina, este obligat sa plateasca fostului sau club Chelsea Londra o compensatie in valoare de 17.5 milioane de euro. Sigur ca jucatorul mai are cateva cai de atacare a acestei decizii. Nimic de zis.

Ceea ce pe mine ma ingrijoreaza este idea domnului Cristi Borcea prin care sa se deschida un cont unde sa se doneze bani pentru ca aceasta datorie a lui Mutu sa fie platita iar acest scandal sa se incheie. Motivul : Adrian Mutu reprezinta un bun national.

Ceva mai scarbos si mai cretin nu am auzit de cand sunt eu. Sa strangem bani ca sa platim greselile unui fost consumator de droguri, actual om de casa si fotbalist cautat de marile cluburi europene.

Nu m-au impresionat lacrimile scurse la televizor in momentele in care el cerea iertare poporului roman, pentru ca nu dau doi bani pe incercari lacrimogene. Mutu nu alearga pentru mine cand imbraca tricoul nationalei pentru ca nu eu l-am pus sa se faca fotbalist. Nu ma intereseaza nici ca el il asculta pe Adrian Copilul Minune cand ii este dor de Romania, pentru ca acel personaj nu ma reprezinta.

Daca acest demers al domnului Cristi Borcea ar avea o finalitate, eu sunt pentru achitarea altui fost consummator de droguri: Tudor Sisu. Nu e el un bun national, dar daca tot suntem pusi pe faceri de bine, atunci macar sa aiba si altii de castigat de pe urma excesului nostru de simt civic.

Cati dintre voi ar fi dispusi sa cotizeze in acel cont?

Eu nu as fi dispus sa dau nici macar un euro! Mai bine cumpar o paine si o dau la un copil de pe strada.

JO Beijing 2008 – Toleranta pentru bani

Au venit si Jocurile Olimpice de anul acesta de la Beijing. Suspiciunile de dopping  raman in picioare. Ca o regula vesnic valabila. S-a ajuns pana in punctul in care suspectam pe oricine. Prezentul ne arata ca rezultate ale anchetelor pot aparea peste ani. Anchete care zduncina statui ale marilor campioni. Oare  Mark Spitz s-a dopat cand a obtinut sapte medalii de aur la JO Munchen 1972? Nu cunosc, dar ma intreb. Propun sa deschidem o ancheta care sa stabileasca adevarul fals.  Ciclismul a adoptat deja doppingul. Face parte din acest sport si isi cere de fiecare data cate o jertfa. Rezultatele au ajuns sa se bazeze mai mult pe laboratoarele de cercetare. Oare Ilie Nastase sau Nadia Comaneci s-au dopat? Dar Ion Tiriac? Adevaruri pe care nu le vedem sau pe care nu vrem sa le vedem. Sau poate ca ele chiar nu exista si sunt doar rezultatul imaginatiei noastre bolnave. Veritabile jocuri ale mintii. Derapaje necontrolate. Totul este controlat la sange si in sange, dar ce te faci cand sangele nu e al tau?

Fotbalul nu este nici el strain de acest subiect. Care ar fi fost impactul, daca numele lui Zinedine Zidane ar fi aparut pe lista doctorului Fuentes? Ce s-a intamplat cu Juventus nu este decat un foc de paie care sa ne arate noua ca cineva se lupta cu aceasta problema. In fond se lupta ei cu ei si castiga, tot ei. Cat de curat este Rafael Nadal? Nimeni nu stie. Dar daca s-ar afla ca un idol este patat s-ar inregistra pierderi financiare enorme. De ce sa dai intr-un monument pe care tot tu l-ai creat. L-ai creat pentru bani si il folosesti pentru bani. Cand gluma se ingroasa, respectivul isi anunta retragerea. Il tineti minte pe Ian Thorpe? Cel poreclit si Omul Racheta pentru rapiditatea cu care inota? Cu siguranta il tineti minte, pentru ca nu il puteti uita. V-a ramas intiparit in memorie pentru ca era imbatabil. El s-a retras, sau a fost retras, pentru ca Michael Phelps sa poata astazi sa rescrie istoria.

Fiecare dintre acestia raman campioni pana cand se fabrica altii. Oamenii se nasc, robotii se fabrica.  Iar chinezii si americanii stiu cel mai bine chestia asta.

Eu chiar cred in acesti campioni. Sincer o spun. Cred ca un om poate fi inzestrat de natura cu anumite capacitati fizice iesite din comun, care sa il ajute in practicarea unui anumit sport. Dar sa imi explice si mie cineva cum poti pierde atata avans pe o ultima lungime de bazin, asa cum a patit Camelia Potec in finala de la 800m liber? Ca fost practicant de inot nu pot sa imi explic. Parca este totusi prea mult.

PS. Americanii au inventat pastila care te ajuta sa faci sport chiar si atunci cand stai pe loc. Eficienta ei a fost testata pe soareci. Deocamdata.

Update:

Michael Phelps a castigat astazi a opta medalie de aur din opt posibile, reusind astfel sa doboare recordul lui Mark Spitz care in cadrul JO Munchen 1972 reusise sa isi treaca in palmares “doar” sapte medalii de aur.

Michael Phelps – Cel mai titrat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice.

Articol realizat in urma unei discutii avute cu Florin Dinca.

This entry was posted on Sunday, August 17th, 2008 at 3:19 am and is filed und

Articol realizat in urma unei discutii avute cu Florin Dinca.

Drumul spre Liga – Indemn la luciditate

“Dreams are for people that still belive in what they don’t”

S-a terminat turul, dar returul a inceput deja. A inceput de prin minutul 70 al meciului de pe Ali Sami Yen cand ambele echipe au cam terminat benzina. Daca la Galata este explicabil, eu nu inteleg de ce Steaua a terminat resursele? Eu nu inteleg multe asa ca nu asta ar fi problema. Marea problema este ca nu trebuie sa stam sa cautam scuze. Scuzele acuza. Nu trebuie nici sa punem botul la febra mediatica care a cuprins lumea dupa meci. “Suntem 60% calificati” . Pardon 70%. Ma scuzati, era vorba de 80%. Gresit! Vorbim de 90%. Emotiile. Aceleasi emotii care ne-au facut sa ne speriem in minutul 13 de ceea ce puteam realiza. Care ne-au dus cu gandul pe Riverside si care inca ne taie din luciditate. Ar trebui sa incetam o data pentru totdeauna cu prostiile astea. Are cineva vreun dubiu ca daca Galata vor avea 10% sanse, nu vor veni aici ca sa faca tot posibilul sa le valorifice. Suntem in fata unui meci mare. Un meci in care nu conteaza sansele cat conteaza sansa. In Ghencea nu va fi mai usor. Va fi mai greu. Infinit mai greu. De ce spun asta?

Pentru ca asa cum Lacatus declara ca Galata nu mai are cu ce sa ne surprinda, nici noi nu avem cu ce sa ii surprindem. Sigur ca turcii nu se asteptau ca noi sa avem 2-0 in minutul 13, dar au fost mai surprinsi de eroarea portarului din minutul 4 decat de scor. La eroarea aia nu ne asteptam nici noi,ei nici atat. Daca ii surprindea scorul nu mai veneau tavalug peste noi imediat. Am intalnit o echipa inca neincalzita, care in ciuda acestui fapt ne-a pus serioase probleme. Asta pentru ca in timp ce noi ne gandeam la trecut, ei erau ancorati in realitate. Erau in meci. In meci si in cartile calificarii. Daca nu era Zapata, Nonda putea fi calaul Stelei. Am avut sansa, pentru ca le-am lasat sanse.

La Bucuresti meciul incepe de la 0-0. Nu de la 2-2. Totul se joaca, dar aici trebuie sa ne facem norocul si cu mana noastra. Daca vom intra cu gandul ca suntem deja calificati, vom ajunge sa ne gandim la meciul de pe Ali Sami Yen si sa ne intrebam : “Cum ar fi fost daca…?”