Rapid cel mare … a devenit cel mic

Rapidul tuseste ca un astmatic. Oamenii din tribuna si-au pierdut si ei rabdarea. Vitaminele aduse in vara, se pare ca erau aproape de termenul de valabilitate. Termen care acum pare depasit. Magia Giulestiului arunca o perdea de fum peste echipa. De dincolo de perdea, se zaresc batiste. Albe si multe. Unele pline de lacrimi, altele de muci. Rapidul  pierde puncte importante, care vor avea o mare  greutate in viitor.  Dincolo de asta, Rapidul ii poate pierde pe J.P. Andrade si Claudio Mejolaro „Pitbull”.

Daca pleaca Peseiro, cine garanteaza ca echipa ca intra pe un drum ascendent? Cine garanteaza ca jucatorii care au venit „pentru Peseiro”, nu vor pleca si ei? Sau ca Rapidul se va folosi de clauza de cumparare? .

Coincidenta sau nu, declinul echipei a inceput in clipa in care primul s-a accidentat. Jucatorul care inchidea traseele catre o aparare,  mai mereu experimentala. Atunci cand scutul din fata ta dispare, parca nici de atac nu iti mai arde.

Dar de ce aparare vorbim noi? Sapunaru nu mai este, Maftei nu mai stie pe unde este, Vella nu se pune, Fernandes este prea lent pentru ritmul in care fotbalul se traieste in Giulesti, Bozovici nu pare ca mai poate sa ne arate cat e de bun. Pardo? E rece ca roua. Coman? Da din coate ca Balboa.

Pitbull? Urmariti reactia tribunei si o sa va dati seama singuri. E omul care nu se cere titular. El se impune ca titular. Julio Cesar pare ca se stinge sub vuietul de nemultumiri ale tribunei. Spadacio si-a cam tocit spada. Prea multi titulari intr-o echipa de rezerve.

In Giulesti nu e loc de „dragoste cu sila”. Acolo dragostea e oarba, iar casnicia iti deschide ochii.