Cum ne vom prezenta la Istanbul?

Nu exista 1-4-2-3-1 cu jucatorii astia. Iar daca nu stii sa iti exploatezi la maxim calitatile jucatorilor esti incompetent. Cosmin Olaroiu, antrenorul hulit de peluza stelista, ramane cel mai complet antrenor, dintre romani. Si ma refer aici strict la generatia tanara a antrenorilor. Numai nebunii cred ca Olaroiu e defensiv. Eu personal am fost unul dintre nebuni. Mak spune ca: ”Daca Oli avea lotul de acuma…” . Inclin sa ii dau dreptate. Tot Mak afirma ca: ”Olaroiu nu avea lot. Dar ii facuse pe toti sa jaoce la valoarea lor”. Pentru a doua oara, Mak are dreptatea de partea sa. Oli aborda tot un 1-4-2-3-1, dar extrem de scurt. De ce extrem de scurt? Pentru ca in fotbalul european actual, rezultatele sunt obtinute in general de echipe scurte. Lungimea echipei este distanta de la fundasul central la atacant, in linie dreapta. Vazuta din tribuna, echipa pare retrasa. Automat e catalogata ca “defensiva”. Dar, vorbim de acel “capat de linie”. Atacantul pivot, care obligatoriu trebuie sa fie capabil sa joace su spatele la poarta adversa. Cu spatele, nu cu fata. Patrand proportile, pivot e Drogba, nu Arthuro. Sau ca sa aduc alt exemplu, Diego Ruiz. Altul? Fabbiani. Altul? Pepe Moreno. Intelegeti?

Fiind capabil sa joace cu spatele, acesta deviaza atat pentru cei 3 din linia a doua, cat si pentru unul dintre cei doi inchizatori, care urca. Deci asta e mediatizatul 1-4-1-4-1 sau 1-4-5-1 cand jucatorii sunt amplasati “potcoava” , spre poarta adversa. Ca un magnet. Pivotul joaca si acest caz cu spatele la poarta adversa.

El se intoarce cu fata catre poarta adversa doar cand deviaza in margine. De unde aripile care urca, ofera centari, catre un pivot, venit acum cu fata. Insa daca deviaza catre mijlocasii centrali, el nu se intoarce cu fata spre poarta adversa. Stiti de ce? Pentru ca pana se intoarce el, se ajunge in situatia ca cei patru oameni de atac sa se calce pe picioare. Dupa care noi zicem ca mijlocasii defensive rateaza pase simple. Si sarim cu gura pe ei. Ca asa se vede din tribuna.

Daca acei 3 mijlocasi au capacitate de efort mare, tehnica buna si au zi ceva viteza, atunci sistemul s-ar putea sa mearga. E Rapidul de azi. Marele merit e al lui Peseiro, al jucatorilor pe care a stiut sa ii ceara si pe care conducerea rapidista, a facut tot posibilul sa ii puna la dispozitie. Insa daca nu au aceste calitati, iar Banel, Dayro si Neaga nu le au, e dezastru si nebunie. Iar atunci cand nici pivotul nu e pivot, e bambilici. O dovada? Claudio Ranieri a avut acces la banii lui Abramovici, dar a fost nevoie de Mourinho pentru ca Chelsea sa transfere cu cap si sa reuseasca in final sa castige si trofee. Degeaba ai voie sa ceri daca nu stii ce sa ceri.

De asta unul dintre cei doi inchizatori care urca, da pasa gresita. Ca il vede pe pivot cu fata spre poarta adversa. Adica ii vede spatele. Daca il joaca, o poate face doar printr-o pasa peste linia de aparare adversa, sau o pasa filtranta la intalnire. Trebuie sa recunoastem ca pentru un inchizator, acest procedeu este destul de “complicat”. Costin Lazar o fi el inchizator, dar il ajuta tehnica sa il joace pozitiv pe Boya. Este mult mai simplu atunci cand pivotul este cu fata la ai lui. De ce? Fundasii centrali strang la el, iar mijlocasii care vin din spate urca pe culoarele formate de dezlipirea fundasului central de cel din margine. Atunci cand si cel din margine strange in centru, mijlocasul, fie forteaza pe centru iar in cazul in care reuseste ramane singur cu portarul, fie retransmite mingea primita de la atacant mai departe catre fundasul de margine care in acest caz urca in atac. Dupa ce trimite pasa, el isi continua alergarea. Cand unul din fundasii centrali strang in margine, pivotul se intoarce si ataca poarta adversa.

In acest caz, pe partea defensiva te dubleaza inchizatorul care urca. Daca totusi nu reuseste sa inchida, atunci sarcina revine celui de al doilea inchizator ramas. Astfel pana te ataca el pe centru, de obicei urca un adversar (cel care recupereaza), tu ai trei oameni acolo. Daca reusescsa urce doi, tu ai in continuare trei. Deci ai mereu superioritate.

Revenind la partea ofensiva, este esential ca cei 3 mijlocasi ofensivi sa stie si sa vrea sa alerge. De ce? E simplu. Mijlocasii de banda aflati in pozitia de a centra, ajung sa fie prinsi din urma, fie de fundasul lateral fie de mijlocasul de banda advers si se vad nevoiti sa il mai intoarca o data. Sa ii rupa franele, cum s-ar spune. Din peluze si tribuna e ok. Arata fain. Dar practic, in teren ei se mai intorc o data. Datorita acestui fapt, isi inchid unghiul la centrare. Se vad pusi in situatia de a centra prea aproape de linia portii. In aceasta situatie, singurul care mai poate reprezenta un pericol este pivotul, care ataca de cele mai multe ori coltul scurt. Si atunci, ca sa aduca mai multi oameni in careul advers, aripa dreapta centreaza tare, catre cealalta aripa, care la randul ei trebuie sa preia, sa se intoarca si sa centreze. Ce eficienta e asta?

Arsenal – AC Milan

Aseara s-a consumat un nou razboi din optimile UCL. Arsenal a luat locul lui Liverpool iar Milan locul celor de la Inter.

Tinerete contra experienta, entuziasm contra stiinta jocului. 

Iata ce a iesit:

La fel ca si cormoranii in ziua precedenta tunarii au pornit de la un 4-4-1-1 cu Adebayor varf de careu,Hleb si Fabregas pe post de filtranti si Eduardo  pe post de volante. Toure si Gallas au fost pusi sa le asigure spatele si sa il ocroteasca pe Lehman de furia programata a italienilor. Cea mai ofensiva echipa din UCL de pana acum s-a temut, a avut trac in fata mamutilor lui Milan.

Milanul lui Ancelloti s-a asezat in teren in deja cunoscutul pom de Craciun al lui AC Milan si al nationalei Italiei. 4-3-2-1 cu Kaladze -Nesta – Maldini -Oddo mai exact patru fundasi care oricand puteau sa stranga in centru pentru a il bloca pe giganticul Adebayor. Asta pentru ca din toti cei patru, trei erau oricand disponibili ca fundasi centrali. Mai sus s-a continuat cu Ambrosini care a fost pus sa il pazeasca pe Eboue iar cainele Gattuso a fost pus sa muste din elanul lui Flamini, acesta reusind sa scape o singura data spre finalul primei reprize cand este blocat de Kalac.

Pirlo trebuia sa se ocupe de filtrarea celor 60 minute cat putea sa duca linistit apararea Milanului dupa care trebuia sa treaca la munca de jos. La finalul primei reprize Milan s-a clatinat dar au venit 15 minute de pauza pentru alte 15 minute de suflu. Wenger a simtit si a fortat in primele 15 minute din repriza a2a prin patrunderi pe margine cu pase catre cei ce apareau in gura portii din linia a2a. Milanul rezista iar tineretea parea ca alearga in gol.

Dupa ce Wenger s-a vazut nevoit sa renunte la Toure accidentat si sa il introduca pe Senderos inca din inceputul meciului acum a venit randul tanarului Pato sa cedeze. A intrat Gilardino pentru aceelasi desen tactic.

A intrat Jankulovski in locul lui Nesta cu intrarea lui Kaladze in centrul apararii locul acestuia in margine fiind luat de noul intrat. A urmat Emerson care a intrat in locul olandezului Seedorf iar Milan s-a transformat intr-un 4-5-1 desprins parca din cartiile de istorie ale fotbalui italian sectiunea “aparare totala”. In tot acest timp Arsenalul urca in terenul advers iar Adebayor este la cativa centimetri de fericire.

Milanul are noroc iar returul se anunta incendiar. Favorita? Nu stie nimeni.

Acest articol este pentru Diana…  Sper sa ii placa.

Liverpool – Inter

La inceput a fost o joaca, doar foi si creioane si o surpriza pentru prietenul Rajka. Englezule iata ce  a iesit….

Data : 19 februarie 2008

Ora : 21:45 ora Romaniei

Locatia : un fotoliu si o masa

Scopul : Liverpool – Inter

Spiritul : Anfield

Duelul scolii italiene cu spiritul englezilor si scoala lui Benitez. 

Dar sa trecem la ale noastre si sa facem o radiografie a ceea ce s-a intamplat defapt pe gazon.

Inter intr-un 4-4-2 clasic cu 2 varfuri imobile, Ibrahimovic si Cruz in fata unor fundasi de fier ca Carragher sau Hypia. Cu simpaticul Chivu in stanga si piticul Cordoba in centru alaturi de batranul Materazzi. Marele Inter a gresit pe aparare, asta este adevarul iar adevarul costa scump de cele mai multe ori.

Liverpool intr-un 4-4-1-1 elastic cu Torres varf impins sustinut de un Kuyt care pare desprins din Forrest Gump. Ce au facut acestia in prima jumatate de ora? Ajutati si de Gerrard au impins terenul spre partea dreapta pe directia lor de atac facand din Chivu un actor desprins parca din alt film. In tot acest timp Babbel inchidea in centru profitand de timpul liber acordat de un insesizabil Maicon sau de legenda Zanetti.

La una din aceste inclinatii spre dreapta, Inter s-a zbruncinat mai ceva ca Bucurestiul in 1977, si a ramas cu victime, Materazzi luand drumul dusurilor. Ce a urmat de aici incolo a fost un fel de picatura chinezeasca in stil englezesc.

In 9 oameni de camp Mancini l-a readus pe Chivu in centru unde acesta si-a mai revenit, mai ales in repriza secunda. L-a adus in postul de stanga pe Maxwell, l-a retras pe Cruz si odata cu retragerea acestuia l-a anulat practic pe Ibrahimovici jucand in 8.

Pe fondul acestei retrageri Benitez a transformat echipa in 4-3-2-1 cu Kuyt extrema dreapta si Babbel extrema stanga impingand jocul catre ambele laturi ale terenului si cat mai sus in terenul advers permitand lui Fabio Aurelio si lui Finnan  sa urce pentru a livra centrari catre cele 3 varfuri intr-un careu in care Chivu si Cordoba trebuiau sa respinga tot ce era posibil si imposibil.

Mancini il scoate pe Cruz si il introduce pe Vieira incercand totul pentru acel izbavitor 0-0. Imediat Kuyt recupereaza o minge dar Torres se sperie de un Chivu speriat de eliminare, se pierde si trage pe langa din pozitie centrala. Benitez scoate un inchizator si il introduce pe Crouch care pare un mutant pe langa Cordoba sau Chivu. Tot Benitez il scoate pe Babbel si il arunca in lupta pe mai proaspatul Pennant. Alt desen tactic cu Pennant extrema dreapta si Kuyt extrema stanga intr-un 4-2-4  pe alocuri cu Torres si Crouch pe post de turnuri gemene.

Vine minutul 85 si tot acest dans tactic al lui Liverpool reuseste sa darame zidul interist print-un trasor al lui Kuyt care in minutele alea isi continua alergarea.

In minutul 90 Steven Gerrard pune bomboana pe coliva lui Inter la 13 ani de cand Morrati a aprins lumanarile tortului.

In tot acest timp Kuyt isi continua alergarea….catre Moscova….catre Euro.

Ce va juca Steaua?

Acuzata ca joaca defensiv Steaua s-a transformat in aceasta iarna in Latino Steaua. Amicalele arata o Steaua ofensiva dar cum va aborda Steaua meciurile care au o miza finala de milioane de euro?

Zapata este de neclintit din poarta

Golansky pare sa fi castigat increderea Fiarei pe partea dreapta a defensivei impulsionat fiind si de CE ce bate la usa.

Goian nu va fi scos din primul 11 decat de eventuale probleme medicale

Ghionea pare de o viata langa Goe si nu va fi dislocat din mecanism

Emeghara a confirmat si isi face treaba constincios pe bucatica lui

La defensiva Lacatus nu are ce schimba dar de mai sus incep problemele…. S-au vehiculat mai multe formule asa ca le vom lua pe rand:

1-4-1-4-1 – Sistem “ofensiv” cu 3 puncte fixe,Zapata,blocul defensiv si Pepe Moreno, un sistem care are o gaura mare, nu exista acel distrugator care sa acopere spatele ultimei greseli si nici o linie de 4 mijlocasi care sa faca echilibrat atat faza ofensiva cat si cea defensiva intr-un retur in care orice greseala poate cantarii decisiv. Daca vreti un exemplu de 1-4-1-4-1 jucat de Steaua, urmariti meciurile cu FC Sevilla de la Bucuresti cand Steaua nu a atins mingea.

1-4-2-3-1  – Care poate fi usor transformat pe durata celor 90 minute. Urmariti Cehia lui Karel Bruckner care schimba sistemul si de 3-4 ori in 90 minute. Echipa ar suna asa:

Zapata – Emeghara – Goian - Ghionea – Golansky – Ov.Petre – Radoi- Mendoza- Dayro Moreno- Dica – Pepe Moreno

In ce se transforma acest 11?? Voi Folosii aceeasi jucatori pentru a explica pe intelesul tuturor:

1-4-4-2 diamond pe contraatac adica 4-2-4 cu Mendoza si Dayro aripi , Dica si Pepe Moreno varfuri de gura portii.

1-4-3-3 pe pozitie statica, adica pozitionarea  lui Dica si Dayro pe linie cu cu Pepe Moreno si sacrificarea lui Mendoza intr-o margine a unei linii de 3  cu Radoi si Ov Petre. A se vedea acel 4-3-3 al lui Chelsea din era Mourinho cand era sarbatoare daca echipa arogantului portughez lua gol.

1-4-2-3-1 pe atac pozitional cu deschiderea jocului catre benzi aparitia a 4 oameni in careu la o centrare unul pe  pe coltul scurt unul varf de careu altul pe coltul lung cel de la a2a bara putand a intoarce pentru ceilalti doi si unul dintre inchizatori venit din linia a2a ori pe centare ori pe respingere, printr-o miscare de tip piston. S-ar creea si acea punga de recuperare intre fundasul de margine—inchizator si mijlocasul de creatie de pe aceeasi parte din linia de trei.

1-4-5-1 pe pozitie defensiva cu retragerea celor trei mijlocasi ofensivi langa cei doi inchizatori de meserie dar aici trebuie sa existe o retragere in diagonala pentru ca mijlocasul de margine trebuie sa apere tot in margine daca s-ar retrage drept ar aparea exact peste inchizator si l-ar muta pe acesta in apararea flancului ceea ce ii va scadea din randament.

Desi acum Steaua are victorii si totul pare simplu dar este destul de complicat, daca Lacatus va reusi sa gaseasca formula atunci Steaua poate spera la titlu daca nu … NU. 

Mai este foarte putin timp pana va incepe batalia finala.

Sa vedem, zise orbul.