Doctorul

Inca de la bun inceput romanii au simtit nevoia de a se compara cu cineva. Fiind in plin proces de cautare a identitatii pierdute, nu am ratat ocazia de a ne bate cu rusii si de a ii bate pe rusi. La fotbal. Ce e drept era un amical, dar pentru noi nu prea conteaza. I-am batut si punct. Pe plan politic ei au gazul si daca ii suparam ne pot lasa in frig cat am zice noi : “Sa traiti bine”. Dar sportul este cel ce uneste popoare si creeaza pace pe timp de razboi. La gimnastica i-am batut pe unde i-am prins si zic eu ca i-am mai invinge o data. Si nu numai. Ei au banul, noi avem datoriile. Ei sunt cu munca, noi cu “Lasa-o ma ca merge asa”.

Ei sunt acolo si noi aici. Geografic suntem aproape. Dar Geografia nu are nici o treaba cu valoriile pe care este cladit un sistem sportiv care sa de-a roade. In timp ce noi noi ne bazam mai mult pe credinta si pe darul divin, ei se chinuie sa isi arate ca pot sa faca si altceva decat bombe atomice sau sa conduca lumea. Ca de exemplu : FOTBAL. Iata unde se afla ei cu Zenit si unde ne aflam noi cu Steaua. Ei merg la UEFA pentru a lua premii, noi suntem gata gata sa luam suturi in fund. Importul de antrenori si de jucatori este o solutie, pentru asta iti trebuie bani. Multi bani. Dick Advoccat este un antrenor de valoare care costa mult. Huddink este si el un antrenor scump. Investitii pe care noi nu ne permitem sa le facem. Nationala lor este construita in special pe scheletul lui Zenit.

Daca ne aducem aminte, acest procedeu era valabil si la noi in vremea comunismului, atunci cand valoriile din toata tara erau adunate sub 1-2 echipe. Si aveam rezultate. Au fost Steaua, Dinamo, Craiova … . Echipe mari, care ne-au facut sa ne simtim mari romani. La Euro 2008 ne doream sa fim si noi precum Rusia, dar nu s-a putut. Nu s-a putut pentru ca ei au un alt sistem competitional care avantajeaza echipa nationala. Ei au posibilitatea de a isi mentine valorile in tara si de a le omogeniza. Arsavin pleaca la 27 ani din Rusia, varsta la care unii dintre baietii nostrii deja cauta sa alerge pe iarba verde de acasa, pe un salariu de multe ori prea mare fata de ceea ce arata in teren. Cum sa chemi soldatii la razboi cand ei s-au obisnuit deja sa traiasca in pace?.

Fotbalul de astazi a ajuns mai mult Fizica decat poezie. Timpul fotbalului boem, in care aparea jucatorul X si ii dribla pe toti ceilalti a apus. Chiar daca Spania a castigat Euro 2008 pe merit si pe fondul unui joc placut ochiului, in ziua de astazi s-a ajuns la o veritabila vanatoare a portii adverse sau a jucatorului advers. Pentru a inscrie trebuie sa prinzi cadrul portii si portarul sa nu salveze. Pare simplu. Atunci cand tu nu pui presiune pe adversar poti sa fi sigur ca el nu va gresii. Trebuie sa existe doua faze : aparare si atac si e nevoie de jucatori capabili sa le faca pe ambele. Jucatorii astia mai mult se fabrica decat se nasc. Pentru asta este nevoie de risc si nu de cacealma din ciclul : “care are - care n-are - care e castigatoare”, “o sa vin - ba n-o sa vin - ba o sa vina altcineva”, “facem asta - ba n-o facem - bai hai ca o facem”, “mergem - ba nu mergem - ba mergem altundeva”, “am zis ca zic - da’ nu mai zic - si daca totusi zic”, etc. si etc.

Fotbalul a ajuns un fel de ruleta ruseasca … . Noi am ramas la alba-neagra .

*Articol dedicat lui Steaua Forever

Soldati de plumb. Miscari de gheata. Intoarceri de trunchi, cu spatele. Linii strambe ale orizontului. Sperante de ceara. Prestatie model, slaba. Copilul cu barba. Lacrimi de (din) iubire. Campuri verzi, palite sub soare. Corabii inecate de ploaie. Un drum greu de tinut, desi se vede. Toate sunt pe dos si nimeni nu ne crede. Nu ne vede, caci traim in intuneric. Imi vine tot mai greu sa incerc sa imi explic. De aceea ma dezic de tot ce are legatura cu situatia asta surda. As vrea un tablou din sticla, ca sa-l fac in mii de cioburi. Copilul cu barba, singuratic, vorbeste cu-n alter ego. Mintea noastra e tot emo. Vad in miile de cioburi, o situatie care nu e. Sa cautam un mester, sa faca o statuie.

Incep sa treaca vanataile de dupa bataia aplicata de olandezi. Semnele raman. Pentru a depista eventuale leziuni interne, o sa fie nevoie de un examen la o clinica particulara din strainatate. Avem nevoie de un doctor. De un doctor care sa stie sa puna un diagnostic corect. Ne-am saturat de pastile care ne pot alina durerea dar in acelasi timp, ne pot ucide. Am visat si ne-am trezit. Am facut multe prostii dar pe toate le-am platit. Ne-am speriat si ne-am pitit. Ne-am luat jucariile si ne-am intors acasa.

Nu ne-am schimbat si asta se va vedea pe viitor. Avem pietre la rinichi si avem nevoie urgenta de operatie. E nevoie de un chirurg care sa taie in carne vie. E nevoie de oameni care in loc de inima sa aiba bombe cu ceas. Nu ajunge sa vrei, dar merita sa suferi. Atunci cand suferi trebuie sa iti urlii cat poti de tare durerea, neputinta sau speranta. Poate cineva se va ridica si iti va intinde o mana de ajutor.  ”Niciodata nu-i tarziu”, asta ne spunem de ani si ani. Poate ca niciodata este prea tarziu. Am imbatranit inainte de timp. Suntem prea tineri ca sa mai avem timp. E momentul ca fiecare dintre noi sa se uite in oglinda. Chiar si cu riscul de a se sparge.   

Totul a plecat de la o opinie a Alinei, sora lui Moshu, ei ii apartine ultimul paragraf. Multumesc Alina!

Timpul, o tema complexa, In primii doi ani parca nu dormim destul si cu toate astea crestem, mergem la gradinita unde parca ne jucam prea putin pentru ca iar trebuie sa dormim. Bolborosim primele cuvinte si ne ia timp sa le repetam. Ajungem la scoala unde invatam sa scriem si sa citim (asta daca nu am invatat mai devreme), cei norocosi si cu un gram de vointa se mai apuca si de un sport evident daca timpul le permite. Nu-i asa ca sportul este singurul mod de a stii ca ai toate sansele sa mori sanatos?

Urmeaza liceul apare “prima” dragoste adevarata si deja timpul se scurge mai repede pe langa noi. Chiulim de la ore pentru a avea timp de o plimbare cu prietena sau de o bere cu baietii. Ajungem in facultate unde avem noroc ca este falcutativa si castigam prima lupta cu timpul, pardon, traiul ne obliga sa sa ne luam un job, poate doua, este prima data cand ne dorim sa facem mai multe doar cu conditia ca timpul sa ne ajunga…

Si timpul se scurge tot mai repede, apare EA cea care ne va schimba viata si inevitabil ne va manca timpul. Prindem aripi si ne dorim sa zburam tot mai sus desi aerul tare pare ca ne sparge plamanii. Nu-i nimic, au anuntat ca s-a descoperit ca se poate respira si fara plamani. Ni se pare ciudat dar ne-am dori sa incercam.

Apar EI , ii crestem le dam aripi si ii lasam sa zboare, intre timp noi ne plangem parintii, care au pierdut lupta cu timpul si ne gandim cine urmeaza? Datorita LOR si EI mergem mai departe gandindu-ne ca dincolo de linia de finish urmeaza grila de start.

Oare exista “timp mort”? “Timp de pierdut”? Cand anume incepem sa pierdem timpul? Si cand incepe timpul sa ne piarda pe noi? De ce ne-ar fi timpul un dusman asa cum credem? De ce nu ni-l facem prieten si de ce nu incetam lupta cu el? Poate am reusi chiar sa ne bucuram de viata, de fericirea asta dupa care fugim care, de cele mai multe ori, nu este mai departe de lungul nasului…De ce atata miscare? De ce atata stres? De ce uitam sa “smell the roses” insa ne este mai usor sa zicem: pacat ca se vor usca…? Era vitezei, adevarat! Insa, hai sa stabilim cine este seful? Tu sau timpul? Imagineaza-ti cum ar fi, la final, o intalnire intre tine si TIMP:

EL, mustacind, ferm convins ca te-a doborat si ca este unicul castigator.

TU, drept, in fata lui, o privire in urma si apoi : ‘Eat this!” Ridicand relaxat un deget

Dupa cum stim Ganditorul de la Pipera vorbeste ziua ce viseaza noaptea si nu da semne ca se va vindeca vreodata. Stim deja ca este cel mai rasfatat fiu al lui Dumnezeu. Am sa va spun ceva si sper sa ma fac inteles, incep sa percep ca ar fi Jesus in reverse. Sigur ca el se incadreaza in ceea ce noi numim “Lumea baietilor destepti”.

Moise, calauzitorul propriului popor prin desert asteapta si el sa isi imprumute identitatea, la naiba, o da gratis ca sa nu mai plateasca impozit. Ba mai mult este dispus sa negocieze si un pret pentru desert, chiar daca acum nu este viata acolo, candva o sa fie si ghetoul Pipera s-ar putea muta . Pana sa se mute s-ar creea si conditii ca deh nu se poate fara, ca rade lumea. Acolo nu este nici DNA nici PNA, nu este nici macar Bodu, Raiul pe Pamant intre sfinti care vorbesc ca sarpele, printre dinti.

Neghiobi, neciopliti, ma intreb ce dracu vor, ei tropaie-n Raiul nostru, nu noi in Iadul lor.

Baieti destepti cu prea putina serotonina, asa-i ca nici popa pana nu primeste banii, nu se inchina?

PS. Daca banul e ochiul dracului, eu vreau sa-l orbesc.

Va invit sa reflectam asupra acestui articol scris de Criticul

Dintotdeauna omul a dorit sa aiba ceva,,mai mult,mai nou,mai bun’’decat vecinul sau ,decat prietenul sau,sau decat oricare alt om,nu conteaza.Va invit insa sa vedem daca aceste 3 dorinte sunt intotdeauna corecte si mai ales justificate,iar eu vreau sa vi le ilustrez fie prin povesti,fie prin exemple.

Sa luam primul exemplu-MAI MULT.(ilustrat printr-o poveste).

Cica era odata un mos si o baba care erau singuri pe lume si traiau intr-un borcan de otet.De atata stat in borcanul de otet,cei doi se acrisera si la propriu si la figurat(de viata).Cum se certau ei zilnic ca deobicei de viata nenorocita pe care o duceau in borcanul de otet,iata ca vine deodata o pasare mare neagra care vine in dreptul borcanului si le spune celor doi:,,Dumnezeu m-a trimis la voi ca sa va indeplinesc 3 dorinte,voi spuneti-le si eu vi le voi indeplini’’.Cei doi ii cer pasarii sa-i faca bogati.Zis si facut,devin peste noapte bogati,avand slugi,animale, bani,etc.,etc.

Dupa un timp cei doi se plictisesc sa fie boieri,cheama iar pasarea si-i cer sa-i faca imparati.,,Vrem sa fim imparati’’,zic cei doi pasarii.Pasarea se uita la ei si le zice:,,Doar Dumnezeu o sa va sature.Bine,fie,va fac imparati’’.Si i-a fãcut pe amandoi imparati.La fel,ei duc o viaþã indestulata,cu o multime de supusi,de aur,de bani,de comori,etc.,etc.Practic,nu duceau lipsa,nici de data asta,de nimic.Dar s-au plictisit si de viata asta,asa ca cei doi cheama pasarea si-i cer,ce credeti voi,prieteni?Sa-i faca,nici mai mult nici mai putin,Dumnezeu!Atunci tot cerul s-a intunecat,a venit pasarea din cer si cu un glas groaznic,tunator,zise:,,Inapoi,inapoi,in borcanul de otet e de voi!’’Si au ajuns,datorita lacomiei lor,acolo unde,de fapt,le era locul,in borcanul de otet.
Ce vreau sa ilustrez prin aceasta poveste?Faptul ca LACOMIA se pedepseste intotdeauna,mai devreme sau mai tarziu.

Sa luam al doilea exemplu-MAI NOU.(ilustrat printr-o exemplificare).

Toti oamenii isi doresc masini din ce in ce mai puternice,mai frumoase,ca sa se laude in fata cunoscutilor si a altora,sa se dea,,mari’’,cu alte cuvinte.Totusi,desi oamenii isi cumpara masini din ce in ce mai puternice,nu toti stiu sa conduca la fel de bine,de multe ori,punandu-li-se unor pusti de 17,18 ani cheile masinii in mana,iar acestia ajungand sa moara in accidente cumplite de circulatie,datorita faptului ca ei conduceau ca nebunii pe sosele,fara sa poata stapanii masina cu adevarat.

Aceasta caracteristica,a omului,de a fii SNOB,se pedepseste si ea,in timp,prin consecintele grave pe care le poate avea.

Sa trecem la al treilea exemplu-MAI BUN(ilustrat tot printr-o exemplificare).

In Romania sunt doua ziare concurente puternice care se bat pentru cota lor de piata.Cele doua ziare duc o concurenta acerba atat in plan fizic(al tirajelor)cat si in plan virtual(al traficului pe net,adica).Primul ziar domina competitia din punctul de vedere al tirajului,al doilea din punctul de vedere al traficului pe net.Ce s-au gandit oamenii din redactia celui de-al doilea ziar?sa faca un site la fel cu al primului ziar concurent.Zis si facut,membrii redactiei,avandu-i in principal pe Lolek si Bolek, pe Pic si Poc,baieti veseli si zglobii,s-au gandit sa-l puna pe programatorul Oblio sa faca site-ul.Zis si facut,Oblio si colectivul sau de capete tuguiate au facut site-ul ziarului,fara nici o noima,logica,gandire,etc.,iar pe urma toti fanii acelui ziar si-au dat seama ca site-ul cel vechi era MAI BUN.Chiar si membrii redactiei si-au facut ulterior autocritica,cand au observat cu surprindere acest lucru,mai ales cand au vazut cum capetele lor,din ROTUNDE,devenisera,PATRATE!

Aceasta a treia caracteristica a omului,de a face MAI BINE,de a se autodepasi,de multe ori,duce,de multe ori,la MAI PROST.

Voi ce credeti,oameni,buni,site-ul respectiv se incadreaza la sectiunea,,MAI MULT,MAI NOU,MAI BUN’’?Eu zic ca nu,cel vechi se incadra.

Voi ce ziceti?

PS. Criticul se face responsabil de ceea ce este scris in articol, eu doar l-am redat integral.

Vorbim de participarea la Euro dar vorbim de parca ar fi prima dupa atata timp si ultima din viitorul apropiat. Vorbim se semifinale finale dar avem sansa noastra in grupe, ultima ce-i drept dar exista. Acest Euro 2008 va trece pentru ca nu-i asa toate vin si toate trec. Atat deocamdata, daca vine ceva din urma chiar nu mai conteaza desi ar trebui.

Ne spunem ca strainii sunt o solutie de moment si trimitem juniorii romani sa isi rupa picioarele pe la sateliti din ligile 1, 2 si 3. Avem centre  productive de juniori la Pitesti Craiova si mai nou Petrosani. Noua nu ne pasa de ei, ii luam si ii dam mai departe ca si cum ar fi un sac de cartofi. Un caz Ochirosii a fost imprumutat la Buzau unde s-a spart ca un bibelou de portelan…cand va revenii nu va putea fi fortat, cand a fost sanatos era prea tanar, acum va fi prea batran sa mai arate ceva….  Alt caz este Eric Bicfalvi. Pustiul a fost in curtea Stelei a avut prestatii apreciate dar se vede nevoit sa ia drumul Buzaului.  Sigur o sa ni se spuna ca imprumutati fiind vor avea sansa sa joace mai mult sa creasca in joc si valoare. Dar una este sa astepti sansa la o echipa mare si alta sa te lupti zi de zi pentru salvarea de la retrogradare. Asa ne educam noi valoriile, ii aruncam la deseuri de unde se vor intoarce si ne vor lovii cand ne va fi lumea mai draga. 

Alt capitol il reprezinta juniorii plecati catre tari straine fara ca noi sa fi auzit vreodata de ei. Straini vad ceea ce noi nu avem capacitatea sa vedem asta pentru ca in timp ce ei au rabdare cu ei noi vrem sa explodeze imediat, vrem sa castigam dar ne e teama sa riscam, suntem slabi dar ne mintim ca suntem tari precum un tanc, iar un junior slefuit in Romania e cel mai jalnic banc. Hearts , Celtic si alti colosi abia asteapta sa ne cumpere valorile la pret de nimic pentru ca noi abia asteptam sa ii vindem la pret de nimic pentru ca ne place sa fim negustori, nu conteaza daca pierdem sau castigam.

Noi ne aducem straini iar strainii nostrii pleaca atat de tineri incat sunt ai lor, nu mai sunt ai nostrii.  Sigur ca copii de azi vor creste acolo in alt mediu dar vor mai venii ei sa apere culorile Romaniei cand tara mama i-a renegat iar tara adoptiva le-a oferit sansa sa devina mari?

Voi ce ati alege? Ati continua in trenul vietii sau ati alege sa coborati in asteptatea altui tren care s-ar putea sa nu mai vina niciodata?

Contra trece in aceste zile prin momente amare. Tatal sau s-a stins in urma unei indelungate lupte cu boala fiind infrant si lasand in urma lui multa durere. Desi a aflat despre decesul parintelui sau inainte de meciul din Cupa Uefa cu AEK Atena si putea sa se intoarca acasa la Timisoara in sanul familiei, Cosmin a ales sa joace, sa faca un meci mare pe care sa il dedice tatalui sau.

A venit meciul iar Cosmin a lasat durerea la vestiare si parca impins de ingeri a zburat pe partea sa catre un meci mare, un meci pentru tata si i-a iesit acesta reusind sa marcheze un gol si sa contribuie la celelalte doua in victoria cu 3-0 impotriva grecilor. Un intreg stadion l-a aplaudat si a fost alaturi de el in aceste momente grele, Cosmin avea lacrimi in ochi, reusise!!

 A invins pentru tata! In Ceruri un inger plangea…. de fericire.

La inceputurile carierei lui in lumea cuvintelor Narcis Drejan “”se droga” cu Coca Cola. Cum eu nu beau Coca Cola, “ma droghez” cu,  cuvinte, astazi el isi traieste visul la ProSport editie de Oltenia, eu continui sa dau sens unor nonsensuri.

Nu stiu daca si astazi mai baga Cola prin vene dar cu siguranta stiu ca scrie, bine sau rau, probabil nici el nu stie dar scrie si este fericit si asta este tot ce conteaza. Sa scrii este probabil cel mai placut mod de a iti exprima trairile si opiniile in lupa tuturor…

Pe diferite bloguri diversi jurnalisti sunt acuzati de diversi bloggeri ca nu isi fac meseria, ca au diferite simpatii fotbalistice.

Pana la urma si noi si ei suntem oameni, unii isi fac meseria…altii “se drogheaza…” .Fara jurnalisti nu ar mai fi meserie, fara cititori nu ar mai fi drog….

Prieteni va multumesc ca existati si ca imi permiteti sa ma “droghez” din voi… in speranta ca odata voi exista si eu pentru ca voi sa “va drogati” din mine…

Ma aflu in fata unei coli albe si nu stiu despre ce sa scriu asa ca in minutele ce urmeaza voi scrie complet anapoda, in speranta ca va iesi ceva pana la urma… voi insira cap la cap idei tampite care imi trec prin minte la prapastia dintre luciditate si delir dintre maretie si declin…Sa scriu despre cei mai buni prieteni ai mei care vor ramane tot porumbeii despre cei mai aprigi dusmani care zac acum in negura uitarii pe culmile disperarii? Nu conteaza despre ce am scris, scriu, sau voi scrie de acum inainte pentru ca doar asa in noptiile cu luna plina pot iesi diamante din mina….De ce sa tacem cand avem atatea de spus? De ce criticam cultura desi suntem niste inculti? De ce sa ne cersim dreptatea cand o avem de partea noastra?Cate intrebari atatea raspunsuri, cate drumuri deschise atatea perspective false….

Cand nu stiti despre ce sa scrieti va invit sa dati frau liber imaginatiei…unii va vor considera nebuni iar altii genii…

Dar nu puteti multumii pe toata lumea, asa ca… merita….