Fuga dupa fericire

Steaua si-a lins ranile lasate de tancurile bavareze. O echipa dependenta de capitan, a primit aseara o injectie de curaj. Echipa s-a aparat sus si s-a dublat aproape perfect. Nu stim daca ar fi putut castiga. Sa ne uitam intai la Zapata. Steaua are portar. Un portar tanar, care aseara a facut 30 ani. Si se vede. L-am castigat pe Tiago Gomes, dar inca ne cautam aripile. Asta daca vrem candva sa zburam catre culmi mai inalte.

Asteptam de la Dayro si altceva inafara de 2-3 jonglerii. Oare poate mai mult? Asteptam sa fuga. Nu cat Banel sau Lovin, macar cat Petre Marin. N-are ce sa fie rau, are ce sa fie bine. Bogdan Stancu a aratat aseara de ce a fost preferat in detrimentul lui Arthuro si de ce avem inca nevoie de un atacant. Poate Pedriel. Dar Pedriel nu are bilet in aceasta cursa. Tiago a tinut de minge in ultimele minute cu o maturitate dezarmanta si echipa a terminat departe de careul propriu. Lacatus a aratat ca poate fi si inteligent, asta desi acum apar suporteri care se spun ca se putea mai mult. Se putea. Dar la fel de bine se putea si mai putin. Sa ne multumim cu ce e al nostru si sa speram ca va fi de ajuns.

Aseara s-a fugit dupa fericire. Din pacate pentru noi, fericirea se antreneaza cu Uslan Bolt. Pana data viitoare, cand speram ca unii dintre noi sa nu se mai incalte invers. Pentru ca asa nu se mai poate. Aseara am jucat iar in 10. Cu Bayern am jucat in 9. Cum sa-i batem in conditile astea? E ca si cum am continua sa alergam, intr-o cursa care deja s-a terminat. E trist.

*Articol scris in data de 1 Octombrie.