Medalia de azi, tinicheaua de maine

Fotbalul asta este un fel de codru. Verzi si uscate. De cand ne stim, nu conteaza. Arma noastra este atacul in aparare. De multe ori lipsurile se vad prea clar pentru a mai fi observate. Inca putin si se deschide piata. Mergem la cules, dar suntem cam putini. Nu trebuie sa spunem da sau nu. Am facut pasi care ne-au adus aici si vom face altii care ne vor duce pana acolo unde am mai fost. Ca un arc de cerc tras de o persoana aflata intr-o stare avansata de oboseala.

Nu avem cu cine, dar nu facem rabat de la efort, pentru ca avem cu ce. Nu poti sa minti si sa te astepti sa fi mintit. El nu minte niciodata. Cateodata ne mai ascunde adevarul, dar nu o face intentionat. E ca atunci cand incerci sa deconectezi de la aparate un bolnav care nu mai are nici o sansa. Il deconectezi si constati cu stupoate ca el traieste. Inima nu bate dar el se misca. Organele sunt slabite dar el continua sa spere. E ca atunci cand o caprioara se afla in bataia pustii. Foc! Vedem animalul ranit si alergam spre prada. Ajungem la locul cu pricina si nu mai gasim nimic.

Spectacolul sta sa inceapa. Succes baieti!!!