Cum ne vom prezenta la Istanbul?

Nu exista 1-4-2-3-1 cu jucatorii astia. Iar daca nu stii sa iti exploatezi la maxim calitatile jucatorilor esti incompetent. Cosmin Olaroiu, antrenorul hulit de peluza stelista, ramane cel mai complet antrenor, dintre romani. Si ma refer aici strict la generatia tanara a antrenorilor. Numai nebunii cred ca Olaroiu e defensiv. Eu personal am fost unul dintre nebuni. Mak spune ca: ”Daca Oli avea lotul de acuma…” . Inclin sa ii dau dreptate. Tot Mak afirma ca: ”Olaroiu nu avea lot. Dar ii facuse pe toti sa jaoce la valoarea lor”. Pentru a doua oara, Mak are dreptatea de partea sa. Oli aborda tot un 1-4-2-3-1, dar extrem de scurt. De ce extrem de scurt? Pentru ca in fotbalul european actual, rezultatele sunt obtinute in general de echipe scurte. Lungimea echipei este distanta de la fundasul central la atacant, in linie dreapta. Vazuta din tribuna, echipa pare retrasa. Automat e catalogata ca “defensiva”. Dar, vorbim de acel “capat de linie”. Atacantul pivot, care obligatoriu trebuie sa fie capabil sa joace su spatele la poarta adversa. Cu spatele, nu cu fata. Patrand proportile, pivot e Drogba, nu Arthuro. Sau ca sa aduc alt exemplu, Diego Ruiz. Altul? Fabbiani. Altul? Pepe Moreno. Intelegeti?

Fiind capabil sa joace cu spatele, acesta deviaza atat pentru cei 3 din linia a doua, cat si pentru unul dintre cei doi inchizatori, care urca. Deci asta e mediatizatul 1-4-1-4-1 sau 1-4-5-1 cand jucatorii sunt amplasati “potcoava” , spre poarta adversa. Ca un magnet. Pivotul joaca si acest caz cu spatele la poarta adversa.

El se intoarce cu fata catre poarta adversa doar cand deviaza in margine. De unde aripile care urca, ofera centari, catre un pivot, venit acum cu fata. Insa daca deviaza catre mijlocasii centrali, el nu se intoarce cu fata spre poarta adversa. Stiti de ce? Pentru ca pana se intoarce el, se ajunge in situatia ca cei patru oameni de atac sa se calce pe picioare. Dupa care noi zicem ca mijlocasii defensive rateaza pase simple. Si sarim cu gura pe ei. Ca asa se vede din tribuna.

Daca acei 3 mijlocasi au capacitate de efort mare, tehnica buna si au zi ceva viteza, atunci sistemul s-ar putea sa mearga. E Rapidul de azi. Marele merit e al lui Peseiro, al jucatorilor pe care a stiut sa ii ceara si pe care conducerea rapidista, a facut tot posibilul sa ii puna la dispozitie. Insa daca nu au aceste calitati, iar Banel, Dayro si Neaga nu le au, e dezastru si nebunie. Iar atunci cand nici pivotul nu e pivot, e bambilici. O dovada? Claudio Ranieri a avut acces la banii lui Abramovici, dar a fost nevoie de Mourinho pentru ca Chelsea sa transfere cu cap si sa reuseasca in final sa castige si trofee. Degeaba ai voie sa ceri daca nu stii ce sa ceri.

De asta unul dintre cei doi inchizatori care urca, da pasa gresita. Ca il vede pe pivot cu fata spre poarta adversa. Adica ii vede spatele. Daca il joaca, o poate face doar printr-o pasa peste linia de aparare adversa, sau o pasa filtranta la intalnire. Trebuie sa recunoastem ca pentru un inchizator, acest procedeu este destul de “complicat”. Costin Lazar o fi el inchizator, dar il ajuta tehnica sa il joace pozitiv pe Boya. Este mult mai simplu atunci cand pivotul este cu fata la ai lui. De ce? Fundasii centrali strang la el, iar mijlocasii care vin din spate urca pe culoarele formate de dezlipirea fundasului central de cel din margine. Atunci cand si cel din margine strange in centru, mijlocasul, fie forteaza pe centru iar in cazul in care reuseste ramane singur cu portarul, fie retransmite mingea primita de la atacant mai departe catre fundasul de margine care in acest caz urca in atac. Dupa ce trimite pasa, el isi continua alergarea. Cand unul din fundasii centrali strang in margine, pivotul se intoarce si ataca poarta adversa.

In acest caz, pe partea defensiva te dubleaza inchizatorul care urca. Daca totusi nu reuseste sa inchida, atunci sarcina revine celui de al doilea inchizator ramas. Astfel pana te ataca el pe centru, de obicei urca un adversar (cel care recupereaza), tu ai trei oameni acolo. Daca reusescsa urce doi, tu ai in continuare trei. Deci ai mereu superioritate.

Revenind la partea ofensiva, este esential ca cei 3 mijlocasi ofensivi sa stie si sa vrea sa alerge. De ce? E simplu. Mijlocasii de banda aflati in pozitia de a centra, ajung sa fie prinsi din urma, fie de fundasul lateral fie de mijlocasul de banda advers si se vad nevoiti sa il mai intoarca o data. Sa ii rupa franele, cum s-ar spune. Din peluze si tribuna e ok. Arata fain. Dar practic, in teren ei se mai intorc o data. Datorita acestui fapt, isi inchid unghiul la centrare. Se vad pusi in situatia de a centra prea aproape de linia portii. In aceasta situatie, singurul care mai poate reprezenta un pericol este pivotul, care ataca de cele mai multe ori coltul scurt. Si atunci, ca sa aduca mai multi oameni in careul advers, aripa dreapta centreaza tare, catre cealalta aripa, care la randul ei trebuie sa preia, sa se intoarca si sa centreze. Ce eficienta e asta?