Statuie din cioburi

Soldati de plumb. Miscari de gheata. Intoarceri de trunchi, cu spatele. Linii strambe ale orizontului. Sperante de ceara. Prestatie model, slaba. Copilul cu barba. Lacrimi de (din) iubire. Campuri verzi, palite sub soare. Corabii inecate de ploaie. Un drum greu de tinut, desi se vede. Toate sunt pe dos si nimeni nu ne crede. Nu ne vede, caci traim in intuneric. Imi vine tot mai greu sa incerc sa imi explic. De aceea ma dezic de tot ce are legatura cu situatia asta surda. As vrea un tablou din sticla, ca sa-l fac in mii de cioburi. Copilul cu barba, singuratic, vorbeste cu-n alter ego. Mintea noastra e tot emo. Vad in miile de cioburi, o situatie care nu e. Sa cautam un mester, sa faca o statuie.