Doctorul

Acum doi ani fotbalul nostru era pe inaltimile fotbalului european, am avut un sfert de finala 100% romanesc si european in competitia pilot a Europei. Poate singura data cand cuvintele romanesc si european am stat unul langa altul in cea mai placuta asociere. Sportul si in mod special fotbalul uneste lumea. Eram respectati si respectam la randul nostru (am spus respectam, nu am spus ne respectam) pentru ca noi nu ne-am respectat niciodata.

La doi ani distanta unde ne aflam? Sigur am intrat in Liga Campionilor dar nu stim exact ce cautam acolo, am putea spune ca am evoluat, ne-am mai pus o pelerina care sa ne protejeze de ploaia de scuipat aruncata zilnic, de catre cine? Tot de catre noi. Dar de ce ne place sa il invocam pe Dumnezeu cand tocmai noi suntem ucigasii fotbalului nostru autohton si implicit european? Am spus ucigasi? Va rog sa ma scuzati, am vrut sa spun sinucigasi.

Ne aflam in fata ultimelor sase etape intr-o situatie, spun unii tridimensionala pentru nivelul campionatului nostru. Daca vedeti cifra 6 tridimensional ce vedeti?

Cineva spunea ca trebuie sa trecem prin Iad ca sa ajungem sa intelegem Paradisul. Sper sa mai scape cineva din Iad , macar un Adam si o Eva ca sa o luam de la inceput…