Doctorul

“Intotdeauna victoriile au mai multi tati, jucatorii iar infrangerile au unul singur, antrenorul” Asta este o declaratie mai veche a lui Oleg Protasov intr-un interviu acordat Gazetei Sporturilor.

Infrangerea de la Iasi a fost a lui Lacatus fie ca ne place fie ca nu. Asta nu inseamna ca patronul are dreptate inseamna ca Marius a gresit, unde?

1. A jucat cu Emeghara care a fost accidentat si nu a facut pregatirea cu Steaua in detrimentul unui Nesu care poate sa tina pasul dupa Andrei Cristea si care a jucat mai multe meciuri amicale alaturi de perechea Mendosa.

2.  A inceput cu Goian care e cu gandul la plecare,cand putea sa joace cu Ghionea si cu Rada lasat acasa degeaba.

3. A inceput cu 2 inchizatori de meserie in fata unei echipe ca Poli Iasi intr-un meci care trebuia castigat cu orice pret. Plesan nu este nici pe departe un mijlocas coordonator sau ofensiv, iar asta a dus la “singuratatea” lui Pepe Moreno din atac pentru ca nici unul dintre cei doi mijllocasi defensivi din sistemul 1-4-2-3-1 nu este capabil sa impinga linia de trei sa o deschida sa creeze rombul de atac al  sistemului 1-4-2-3-1. (A se vedea ca dupa iesirea lui Plesan si introducerea lui Dayro Moreno echipa a avut mai multe ocazii), ratate ce-i drept.

4. Banel Nicolita este inca in cautarea fotbalistului pierdut. Fara a pune la socoteala autogolul nefericit eu zic ca Surdu merita o sansa, macar intr-un meci cu Poli Iasi mai ales ca acesta nu s-a descurcat rau in amicale.

Si ar mai fi atatea de spus… dar e prea tarziu, e deja minutul 91, meciul s-a terminat. Urmeaza CFR….

Vorbim de participarea la Euro dar vorbim de parca ar fi prima dupa atata timp si ultima din viitorul apropiat. Vorbim se semifinale finale dar avem sansa noastra in grupe, ultima ce-i drept dar exista. Acest Euro 2008 va trece pentru ca nu-i asa toate vin si toate trec. Atat deocamdata, daca vine ceva din urma chiar nu mai conteaza desi ar trebui.

Ne spunem ca strainii sunt o solutie de moment si trimitem juniorii romani sa isi rupa picioarele pe la sateliti din ligile 1, 2 si 3. Avem centre  productive de juniori la Pitesti Craiova si mai nou Petrosani. Noua nu ne pasa de ei, ii luam si ii dam mai departe ca si cum ar fi un sac de cartofi. Un caz Ochirosii a fost imprumutat la Buzau unde s-a spart ca un bibelou de portelan…cand va revenii nu va putea fi fortat, cand a fost sanatos era prea tanar, acum va fi prea batran sa mai arate ceva….  Alt caz este Eric Bicfalvi. Pustiul a fost in curtea Stelei a avut prestatii apreciate dar se vede nevoit sa ia drumul Buzaului.  Sigur o sa ni se spuna ca imprumutati fiind vor avea sansa sa joace mai mult sa creasca in joc si valoare. Dar una este sa astepti sansa la o echipa mare si alta sa te lupti zi de zi pentru salvarea de la retrogradare. Asa ne educam noi valoriile, ii aruncam la deseuri de unde se vor intoarce si ne vor lovii cand ne va fi lumea mai draga. 

Alt capitol il reprezinta juniorii plecati catre tari straine fara ca noi sa fi auzit vreodata de ei. Straini vad ceea ce noi nu avem capacitatea sa vedem asta pentru ca in timp ce ei au rabdare cu ei noi vrem sa explodeze imediat, vrem sa castigam dar ne e teama sa riscam, suntem slabi dar ne mintim ca suntem tari precum un tanc, iar un junior slefuit in Romania e cel mai jalnic banc. Hearts , Celtic si alti colosi abia asteapta sa ne cumpere valorile la pret de nimic pentru ca noi abia asteptam sa ii vindem la pret de nimic pentru ca ne place sa fim negustori, nu conteaza daca pierdem sau castigam.

Noi ne aducem straini iar strainii nostrii pleaca atat de tineri incat sunt ai lor, nu mai sunt ai nostrii.  Sigur ca copii de azi vor creste acolo in alt mediu dar vor mai venii ei sa apere culorile Romaniei cand tara mama i-a renegat iar tara adoptiva le-a oferit sansa sa devina mari?

Voi ce ati alege? Ati continua in trenul vietii sau ati alege sa coborati in asteptatea altui tren care s-ar putea sa nu mai vina niciodata?

Contra trece in aceste zile prin momente amare. Tatal sau s-a stins in urma unei indelungate lupte cu boala fiind infrant si lasand in urma lui multa durere. Desi a aflat despre decesul parintelui sau inainte de meciul din Cupa Uefa cu AEK Atena si putea sa se intoarca acasa la Timisoara in sanul familiei, Cosmin a ales sa joace, sa faca un meci mare pe care sa il dedice tatalui sau.

A venit meciul iar Cosmin a lasat durerea la vestiare si parca impins de ingeri a zburat pe partea sa catre un meci mare, un meci pentru tata si i-a iesit acesta reusind sa marcheze un gol si sa contribuie la celelalte doua in victoria cu 3-0 impotriva grecilor. Un intreg stadion l-a aplaudat si a fost alaturi de el in aceste momente grele, Cosmin avea lacrimi in ochi, reusise!!

 A invins pentru tata! In Ceruri un inger plangea…. de fericire.

Aseara s-a consumat un nou razboi din optimile UCL. Arsenal a luat locul lui Liverpool iar Milan locul celor de la Inter.

Tinerete contra experienta, entuziasm contra stiinta jocului. 

Iata ce a iesit:

La fel ca si cormoranii in ziua precedenta tunarii au pornit de la un 4-4-1-1 cu Adebayor varf de careu,Hleb si Fabregas pe post de filtranti si Eduardo  pe post de volante. Toure si Gallas au fost pusi sa le asigure spatele si sa il ocroteasca pe Lehman de furia programata a italienilor. Cea mai ofensiva echipa din UCL de pana acum s-a temut, a avut trac in fata mamutilor lui Milan.

Milanul lui Ancelloti s-a asezat in teren in deja cunoscutul pom de Craciun al lui AC Milan si al nationalei Italiei. 4-3-2-1 cu Kaladze -Nesta - Maldini -Oddo mai exact patru fundasi care oricand puteau sa stranga in centru pentru a il bloca pe giganticul Adebayor. Asta pentru ca din toti cei patru, trei erau oricand disponibili ca fundasi centrali. Mai sus s-a continuat cu Ambrosini care a fost pus sa il pazeasca pe Eboue iar cainele Gattuso a fost pus sa muste din elanul lui Flamini, acesta reusind sa scape o singura data spre finalul primei reprize cand este blocat de Kalac.

Pirlo trebuia sa se ocupe de filtrarea celor 60 minute cat putea sa duca linistit apararea Milanului dupa care trebuia sa treaca la munca de jos. La finalul primei reprize Milan s-a clatinat dar au venit 15 minute de pauza pentru alte 15 minute de suflu. Wenger a simtit si a fortat in primele 15 minute din repriza a2a prin patrunderi pe margine cu pase catre cei ce apareau in gura portii din linia a2a. Milanul rezista iar tineretea parea ca alearga in gol.

Dupa ce Wenger s-a vazut nevoit sa renunte la Toure accidentat si sa il introduca pe Senderos inca din inceputul meciului acum a venit randul tanarului Pato sa cedeze. A intrat Gilardino pentru aceelasi desen tactic.

A intrat Jankulovski in locul lui Nesta cu intrarea lui Kaladze in centrul apararii locul acestuia in margine fiind luat de noul intrat. A urmat Emerson care a intrat in locul olandezului Seedorf iar Milan s-a transformat intr-un 4-5-1 desprins parca din cartiile de istorie ale fotbalui italian sectiunea “aparare totala”. In tot acest timp Arsenalul urca in terenul advers iar Adebayor este la cativa centimetri de fericire.

Milanul are noroc iar returul se anunta incendiar. Favorita? Nu stie nimeni.

Acest articol este pentru Diana…  Sper sa ii placa.

La inceput a fost o joaca, doar foi si creioane si o surpriza pentru prietenul Rajka. Englezule iata ce  a iesit….

Data : 19 februarie 2008

Ora : 21:45 ora Romaniei

Locatia : un fotoliu si o masa

Scopul : Liverpool - Inter

Spiritul : Anfield

Duelul scolii italiene cu spiritul englezilor si scoala lui Benitez. 

Dar sa trecem la ale noastre si sa facem o radiografie a ceea ce s-a intamplat defapt pe gazon.

Inter intr-un 4-4-2 clasic cu 2 varfuri imobile, Ibrahimovic si Cruz in fata unor fundasi de fier ca Carragher sau Hypia. Cu simpaticul Chivu in stanga si piticul Cordoba in centru alaturi de batranul Materazzi. Marele Inter a gresit pe aparare, asta este adevarul iar adevarul costa scump de cele mai multe ori.

Liverpool intr-un 4-4-1-1 elastic cu Torres varf impins sustinut de un Kuyt care pare desprins din Forrest Gump. Ce au facut acestia in prima jumatate de ora? Ajutati si de Gerrard au impins terenul spre partea dreapta pe directia lor de atac facand din Chivu un actor desprins parca din alt film. In tot acest timp Babbel inchidea in centru profitand de timpul liber acordat de un insesizabil Maicon sau de legenda Zanetti.

La una din aceste inclinatii spre dreapta, Inter s-a zbruncinat mai ceva ca Bucurestiul in 1977, si a ramas cu victime, Materazzi luand drumul dusurilor. Ce a urmat de aici incolo a fost un fel de picatura chinezeasca in stil englezesc.

In 9 oameni de camp Mancini l-a readus pe Chivu in centru unde acesta si-a mai revenit, mai ales in repriza secunda. L-a adus in postul de stanga pe Maxwell, l-a retras pe Cruz si odata cu retragerea acestuia l-a anulat practic pe Ibrahimovici jucand in 8.

Pe fondul acestei retrageri Benitez a transformat echipa in 4-3-2-1 cu Kuyt extrema dreapta si Babbel extrema stanga impingand jocul catre ambele laturi ale terenului si cat mai sus in terenul advers permitand lui Fabio Aurelio si lui Finnan  sa urce pentru a livra centrari catre cele 3 varfuri intr-un careu in care Chivu si Cordoba trebuiau sa respinga tot ce era posibil si imposibil.

Mancini il scoate pe Cruz si il introduce pe Vieira incercand totul pentru acel izbavitor 0-0. Imediat Kuyt recupereaza o minge dar Torres se sperie de un Chivu speriat de eliminare, se pierde si trage pe langa din pozitie centrala. Benitez scoate un inchizator si il introduce pe Crouch care pare un mutant pe langa Cordoba sau Chivu. Tot Benitez il scoate pe Babbel si il arunca in lupta pe mai proaspatul Pennant. Alt desen tactic cu Pennant extrema dreapta si Kuyt extrema stanga intr-un 4-2-4  pe alocuri cu Torres si Crouch pe post de turnuri gemene.

Vine minutul 85 si tot acest dans tactic al lui Liverpool reuseste sa darame zidul interist print-un trasor al lui Kuyt care in minutele alea isi continua alergarea.

In minutul 90 Steven Gerrard pune bomboana pe coliva lui Inter la 13 ani de cand Morrati a aprins lumanarile tortului.

In tot acest timp Kuyt isi continua alergarea….catre Moscova….catre Euro.

Acuzata ca joaca defensiv Steaua s-a transformat in aceasta iarna in Latino Steaua. Amicalele arata o Steaua ofensiva dar cum va aborda Steaua meciurile care au o miza finala de milioane de euro?

Zapata este de neclintit din poarta

Golansky pare sa fi castigat increderea Fiarei pe partea dreapta a defensivei impulsionat fiind si de CE ce bate la usa.

Goian nu va fi scos din primul 11 decat de eventuale probleme medicale

Ghionea pare de o viata langa Goe si nu va fi dislocat din mecanism

Emeghara a confirmat si isi face treaba constincios pe bucatica lui

La defensiva Lacatus nu are ce schimba dar de mai sus incep problemele…. S-au vehiculat mai multe formule asa ca le vom lua pe rand:

1-4-1-4-1 - Sistem “ofensiv” cu 3 puncte fixe,Zapata,blocul defensiv si Pepe Moreno, un sistem care are o gaura mare, nu exista acel distrugator care sa acopere spatele ultimei greseli si nici o linie de 4 mijlocasi care sa faca echilibrat atat faza ofensiva cat si cea defensiva intr-un retur in care orice greseala poate cantarii decisiv. Daca vreti un exemplu de 1-4-1-4-1 jucat de Steaua, urmariti meciurile cu FC Sevilla de la Bucuresti cand Steaua nu a atins mingea.

1-4-2-3-1  - Care poate fi usor transformat pe durata celor 90 minute. Urmariti Cehia lui Karel Bruckner care schimba sistemul si de 3-4 ori in 90 minute. Echipa ar suna asa:

Zapata - Emeghara - Goian - Ghionea - Golansky - Ov.Petre - Radoi- Mendoza- Dayro Moreno- Dica - Pepe Moreno

In ce se transforma acest 11?? Voi Folosii aceeasi jucatori pentru a explica pe intelesul tuturor:

1-4-4-2 diamond pe contraatac adica 4-2-4 cu Mendoza si Dayro aripi , Dica si Pepe Moreno varfuri de gura portii.

1-4-3-3 pe pozitie statica, adica pozitionarea  lui Dica si Dayro pe linie cu cu Pepe Moreno si sacrificarea lui Mendoza intr-o margine a unei linii de 3  cu Radoi si Ov Petre. A se vedea acel 4-3-3 al lui Chelsea din era Mourinho cand era sarbatoare daca echipa arogantului portughez lua gol.

1-4-2-3-1 pe atac pozitional cu deschiderea jocului catre benzi aparitia a 4 oameni in careu la o centrare unul pe  pe coltul scurt unul varf de careu altul pe coltul lung cel de la a2a bara putand a intoarce pentru ceilalti doi si unul dintre inchizatori venit din linia a2a ori pe centare ori pe respingere, printr-o miscare de tip piston. S-ar creea si acea punga de recuperare intre fundasul de margine—inchizator si mijlocasul de creatie de pe aceeasi parte din linia de trei.

1-4-5-1 pe pozitie defensiva cu retragerea celor trei mijlocasi ofensivi langa cei doi inchizatori de meserie dar aici trebuie sa existe o retragere in diagonala pentru ca mijlocasul de margine trebuie sa apere tot in margine daca s-ar retrage drept ar aparea exact peste inchizator si l-ar muta pe acesta in apararea flancului ceea ce ii va scadea din randament.

Desi acum Steaua are victorii si totul pare simplu dar este destul de complicat, daca Lacatus va reusi sa gaseasca formula atunci Steaua poate spera la titlu daca nu … NU. 

Mai este foarte putin timp pana va incepe batalia finala.

Sa vedem, zise orbul.

Jocul de sah dintre cele mai bune cotidiane sportive de la noi continua. Primii au mutat cei de la Prosport odata cu despartirea de Ringier si schimbarea conducerii, cei de la GSP au schimbat site-ul, acum a venit randul celor de la Prosport sa mute….si au mutat imbracand ziarul in haine noi.

Numai astazi nu e maine…

Intre cititori apar intrebari…Cum va arata? Dar mai ales ce va scrie? Se va transforma intr-un ziar care va promova mondenitati care se vand in Romania sau va continua pe directia indicatorului “O viata pentru sport”.

Nimeni nu stie, dar de maine toti vor afla si vor judeca… pro sau contra.

Sa speram ca va iesi bine atat pentru ei cat si pentru noi.

Nu vor putea sa acopere toate cerintele dar daca vor reusii sa isi pastreze cititorii, vom castiga.

Doar Ronaldo stie ce gandeste in momentele astea in care viitorul carierei lui este pus sub semnul intrebarii. Sigur ca au mai fost cazuri de jucatori accidentati care au revenit dar el pare acel tip iesit din tipar. Jucatorul care revine din situatii imposibile pentru a renaste din propria cenusa.

Golgheterul all time al Cupei Mondiale a indurat multe, accidentari, acuzatii cum ca ar inscrie mai mult inafara terenului decat in teren, eticheta de grasut. Cu toate astea Ronaldo si-a facut treaba cum a stiut el mai bine. Si atunci? Cu ce a gresit omul asta de trebuie sa traiasca un asemenea calvar? Va mai juca fotbal sau nu? Va redevenii acel golgheter innascut? Sau a apus vremea lui pe terenul de fotbal?

Iata intrebari la care doar timpul ne poate oferii raspunsuri nu neaparat noua dar mai ales lui….

Ronaldo ne preda in aceste momente lectia “Cum sa nu renunti niciodata…”.

Propun sa luam notite, pentru ca avem de la cine invata…

Situatia stadionului “Valentin Stanescu” din Giulesti nu este una tocmai roza. Detinand deja un cartonas rosu la activ cu privire la securitatea celor ce vin sa sustina echipa. Stadionul care se cutremura la fiecare pas al idolilor alb visinii pare acum o bomba cu ceas. Secundele trec dar nimeni nu pare dispus sa taie firele. Nu este fictiune iar in departare nu se vede nici un Bruce Willis care sa salveze situatia.

Unul dintre cele mai bune gazoane din tara pare acum inutil, acum conteaza ceea ce conteaza de ani si ani razboiul lui Copos cu Ministerul Transporturilor, cu cei care au refuzat sa ii concesioneze arena. De parca nu era de ajuns acum prin Giulesti se aude ca bate Vantu(l) schimbarii. Toti se intreaba ce se va intampla cu echipa…. dar cu istoria cum ramane?…..cu infrastructura? De aceste aspecte nu ii pasa nimanui?

Pe toti acum ii preocupa Vantu(l), care daca bate mai tare are sanse sa transforme arena intr-un morman de fiare si betoane…. “Suntem peste tot acasa” tinde sa devina efemer… .

Pe stadionul unde se aude glasul rotilor de tren cineva trebuie sa traga semnalul de alarma. 

Faceti ceva!!! Si asta cat mai repede. Pentru ca nu mai vrem sa asistam la tragedii in fotbal…. ne-am saturat.

Un popor bolnav in criza de medicamente, un popor de falsi pocaiti, de ratati si de tampiti. Vorbim de crize politice care nu se mai termina, cand noi nici macar nu stim cand au inceput. Si atunci ce ne ramane de facut in fata acestui monstru lacom cu chip hidos. Multi ar spune sa luptam… cu cine? Cu ei? Sunt prea puternici… Propun sa luptam cu noi ca suntem mai slabi…

Fiecare sa incerce sa iasa din randul lumii si sa intre in randul lui. Am mai incercat odata sa aplicam psihologia maselor si singurele lucruri care s-au indreptat au avut loc la nivelul creierului nostru. De 18 ani mintile noastre par a fi mai plate ca un TFT. Daca cineva ne-ar spune ca ne-am stricat, i-am raspunde :  n’are nimic. Noua ne place, desi ne simtim rau, avem senzatia de bine. 

Am castigat exprimarea libera sub lupa CNA, am castigat copii care isi vand verighetele bunicilor sa-si cumpere dava, am castigat stirile de la ora 17.00, televiziuni care ne spala creierul de parca nu ar fi de ajuns ca ne-a fost aplatizat. Se incearca strangerea maselor pentru ca este mai usor sa se lupte cu un singur dusman decat cu mai multi.

Ce am pierdut? In primul rand ne-am pierdut ca indivizi eu pe mine, tu pe tine, adica am pierdut exact ceea ce credeam ca am castigat. Ne-am pierdut identitatea si am declarat-o nula.

Nu stim cine suntem, ce vrem si mai ales ce cautam in acest film.

Caci asta este viata noastra… o pelicula, controlata printr-o pelicula.